ATÂT DE LUNATICĂ

 

Doar noaptea va răspunde 
Întrebărilor mele,
Dăruindu-mi visele 
Ce-mi vor scormoni în suflet
În zilele ce-mi vor găsi urma.
 
De m-aș ascunde de lume
În cel mai des codru pe care l-aș găsi, 
Privirile goale m-ar ajunge 
Precum umbrele groase
Și nepământești.
 
Nu m-aș mișca din fața lor
Ci le-aș ține piept mai stoic 
Decât crezi tu că aș putea;
N-am fost înțeleasă, pare-se
C-aș putea rămâne,
Și goală-n simțiri,
Dreaptă, în fața ta,
 
În același codru 
În care până mai ieri
Mă puteam oglindi în mine,
cu fața întoarsă spre lună
Și cu stele multe
În privirea ta,
Goală și pe atunci,
Doar eu - lunatică de fel,
Credeam că e atât de ușor să zbor
Mai departe de stele și de lună,
În adâncul inimii tale - 
Lunatică credulă.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/insect-butterfly-wings-hand-fauna-7310563/