VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ

 

Știi care ar fi, în viziunea mea,
Visul dintr-o noapte de vară?
 
Cerul să se vadă 
ca fiind atât de aproape,
Încât să am impresia 
Că trebuie să-mi întind brațele
Spre a-l susține;
 
Și de-ar fi ca din bolta sa 
Să se scuture, totuși, vreo stea,
Aș ține-o strâns, la pieptul meu,
Aducându-mi aminte de ochii tăi.
 
Să-mi adie vântul cald prin păr
Și din când în când,
Câte o boare mai răcoroasă
Să-mi gâdile pielea adormită
Sub acea boltă cerească;
 
Aș mai vrea să respir adânc
Și apoi tot mai încet, treptat, 
Până când departe voi pleca
În adâncimea lumii,
Cu ochii larg deschiși
Spre a căuta și a găsi,
Ce inima mea își va dori.
 
Dar până acolo, mi-ar plăcea
Să am în jur concert de greieri
Și licuricii să-mi lumineze calea -
Minunății atât de simple
și dragi sufletului meu;
 
Atât aș cere să mi se dea:
Răgaz, spre a înțelege,
Spre a lăsa și pentru a nu uita,
Să am puterea să schițez 
doar zâmbet, în aduceri aminte. 
 
A fost toamnă, a fost și iarnă,
Urmate de o primăvară,
Care s-a topit în liniște
În visul unei nopți de vară,
Iar el, visul, a plonjat 
cu dorul în tandem
în versurile prezentului poem.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/girl-boat-moon-dream-fantasy-sky-5609011/