Încât să sărute apa râului, învolburată,
Mai rece și mai alertă ca oricând
Ca și cum timpul...
Oh timpul, n-o mai așteaptă!
Păcat de crengile tale,
Îi spun cu voce tare.
În zadar aștepți și ceri
O clipă de-ndurare,
Când apa aceasta trece peste tine
Dură și nepăsătoare!
Dar ea nu mă aude,
Și nici spre mine nu se-ndreaptă,
O frunză să își clintească măcar
Să-mi dea vreun semn, oricât de mic,
Că ar pricepe al meu sfat,
Pe care i l-am dat, cu sufletul curat.
Ea tace și continuă să se încline -
Până unde și când, nici ea n-are habar.
Cândva vei pricepe, a mea dragă,
Că al tău cânt e în zadar,
Că al tău suflu, nu contează,
Când totul - și orice altceva - primează.
Mă aproprii și o ating încet:
Trunchiul i-a devenit atât de tare și scorțos,
Și crengile mult prea aplecate
Spre râul ce-o doboară,
Încet și fără rost!
M-așez la baza ei
Și tot îi cânt, neobosită,
Balade s-o aline,
Măcar puțin, pentru o clipă,
Neputincioase însă,
De a o îndrepta,
Căci totul e-n zadar,
Atunci când ea, atunci când ea...
Sursa foto: https://www.formula-as.ro/2021/02/17/o-planta-pentru-binele-dvs-salcia/
