EU, CABERNET

 

Când scriu
Îmi vărs gustul
Demi-sec și aroma 
Într-un pahar 
Cu picior înalt.
 
Licoarea mea,
Mocnește în suflet 
Și se reglează-n grade și tărie
Odată cu anii
Ce mă trec.
 
Te privesc cu euforie.
E adicție naturală
Pofta de a fi constrânsă
Într-un elegant pahar,
Pe pereții căruia 
Să-mi las picături armonioase 
din suflet.
 
Dar din inertie 
Mă așez pe raftul
Vinurilor vechi, cărămizii 
Cu reflexe arămii 
Din care să te pot privi,
În continuare,
Păstrându-mă-n savoare.
 
Mă parfumez în mure 
Și coacăze negre,
Și mă îmbăiez lent
În tutun și cedru,
 
Doar pentru a fi
În această lume 
Și să mi se așeze praful 
Pe umeri, 
Pentru a mă ancora în ea,
Și a-mi da răgazul necesar
Pentru a memora,
Pentru a nu uita.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/rose-wine-red-romantic-bottle-1024710/