Era o lume a întunericului... și era acea beznă de care aveai nevoie, în acel moment. Aveai nevoie să te ascunzi și să nu îți vezi chipul nici măcar în oglindă, cu atât mai puțin sa îți vezi ochii triști reflectându-se în privirea nedumerită a altcuiva. Nu aveai nevoie de nimeni, ci doar de singuritatate; nici măcar de tine. Chiar și acel al doilea „tu”, din interiorul tău, care obișnuia să îți țină companie și să te mustre uneori, te-a părăsit fugind mâncând pământul. Erai într-o stare jalnică, dar timpul de atunci atât putea să îți ofere: o mizerie imensă în care să te afunzi, până când vei fi în stare să îți apreciezi respirația, pulsul, sângele a cărei prezență se făcea din ce in ce mai auzită prin al tău corp. Timpul nu era deloc înțelegător cu tine și știai că are dreptate; pentru acest motiv, chiar n-aveai putere să-i reproșezi ceva. S-a oprit, tocmai pentru ca tu să rămai cât mai mult în acea stare, fără să ți se ivească vreo luminiță - nici măcar aceea de la capătul tunelului de care tot ai auzit vorbindu-se. Undeva, în cel mai adânc ungher al sufletului tău adormit, intuiai răspunsul. Trebuia să te afunzi în mocirlă, pentru a fi în stare să apreciezi mai apoi apa curată și cristalină a râului; trebuia să orbecăi prin întunericul parcă far' de sfârșit, pentru a învăța să te bucuri de fiecare particulă de lumină pe care ochii tai o pot percepe; era necesar să înnebunești parțial, auzind întorcându-se în urechile tale doar propriul ecou, ca să apreciezi, altădată, fiecare cuvânt rostit de persoana dragă, când ea va încerca să se facă auzită și simțită în viața ta; și, cel mai important, a trebuit sa înduri plutirea prin neantul cruntei singurătăți, pentru a învăța să recunoști, pas cu pas, semnele iubirii, pe care, deși ai fi tentat să o clasifici în mai multe feluri sau ramuri, în esență, ea e unică, e aceeași, e un fel de îmbinare și combinare a unor vibrații și energii al căror efect e unul singur: o explozie imensă de beatitudine.
Și acum, hotărât și cu privirea înainte, ieși din întuneric când te simți în stare! Știi și tu că ti-a ajuns și că totul va fi bine, pentru că acum ești eliberat de bagajele trecutului. E ca și cum ai fi gol... gol cu totul. Fără haine care să îți îmbrace trupul, fără încălțăminte care să-ți ascundă degetele de la picioare, și fără poveri în spate. Și nu, nu ai cu tine absolut nici un bagaj în care să-ți fi dosit vreo lenjerie. Nu-ți fie frică și nici jena! Ești doar tu. Și ai dreptul oricând sa o iei de la capăt, ca și cum te-ai fi născut din nou. Mai contează de câte ori va fi necesar sa faci asta? Vei reveni la START ori de câte ori va fi nevoie... și ori de câte ori vei simți că ești pregătit. Punctul de pornire trebuie să fie unul neutru, iar sufletul debarasat de poveri inutile. E dreptul tău să nu-ți mai pese, e dreptul tău să ștergi o viață în care acum nu te mai regăsești, pentru ca acum să te poți bucura de o alta nouă și curată. Și da, e un drept și o obligație să iubești și să fii iubit și nu e nimic anormal să vrei mereu mai mult și tot mai mult, pentru ca împlinirea să devină un „ceva” firesc în existența ta. Decizia îți aparține. Amintește-ți de ea, de acea hotărâre care așteaptă să prindă elan. Adu-ți aminte de tine. I-ai promis sufletului tău că o vei face atunci când vei fi pregătit. Ei bine, ești?
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Te afli în acel prag straniu dintre noapte și zi... Ai lăsat în urmă tărâmul lui Morfeu, căci ochii ți se deschid încet, dornici să absoarbă lumina zilei. Corpul tău are nevoie de soare. Sufletul tânjește după căldura sa. Mecanic, cobori din pat și tragi de draperii. Deschizi fereastra și... aerul puternic îți inundă plămânii, și e precum plumbul, apăsând pe durerea trecută, și oblingând-o să iasă din tine odată cu expirația. E mult mai ușor acum să inspiri doar puritate, căci nu se mai amestecă cu deznădejdea. Zâmbești... a fost greu, dar intens. E viața de după coșmar. Visul după vis. E bătaia inimii. Și tu o simți din plin, la unison cu Universul.
Sursa foto: http://www.desktopwallpapers4.me/fantasy/woman-in-the-mirror-10860/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu