CE AR TREBUI?

 

Dacă un ceas amuțește
Și totuși un tren
gonește, nebunește,
spre alte orizonturi –
Ar trebui să cred
Că roțile mari, de fier
Au oprit timpul
Pe șine?
 
În timp ce pământul
Îmi tremură sub picioare,
Păsările cântă, zvelte,
Cu glasurile lor curate,
După ploaie.
Ar trebui să simt că ploaia,
ce mi-a picurat în suflet,
A curățat pământul
Și mie, glasul,
Spre a spune?
 
M-aș închide în bobocul
Unui tânăr trandafir
Și să stau acolo, pitită,
Strânsă bine,
În petalele sale,
Știind că timpul nu există,
Căci roțile mari de fier
Opresc ceasul din ticăit
Și sub puterea lor,
Îmi tremură pământul...
 
Și de petalele lui,
Vor fi brațele tale,
Atunci voi ști că ploaia
Ce-mi picură în suflet,
Va cânta, pe noi acorduri,
Baladele noastre străvechi.
 
Ce ar trebui să fac –
Poate-mi vei spune tu,
Atunci când vei ști,
Cu adevărat,
Ce e dragostea.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 4/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/clock-ladies-pocket-watch-time-2133825/

Ludovico Einaudi - tot mai adânc, în sufletul meu. Waterways