Prin scoarța mea,
Ceea ce vezi –
Fii ochiul ager,
Cu vederea profundă
Și atunci, acolo,
În acele adâncuri
Despre care mulți scriu
sau vorbesc
Și prea puțini cunosc –
Ne vom întâni.
Decât ceea ce crezi.
Gura să nu-ți fie pecetluită
De buzele frumoase,
Ci graiul să îți fie liber,
Precum ți-e sufletul,
Coborât acolo,
Sub scoarța
Ce îmbracă, grijulie,
Cunoașterea.
Ce nu se-mparte pe pământ.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr.
4/2025
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/mood-woman-girl-violin-turkey-4771139/

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu