Înainte de a ma
afunda în vidul inconștientului, am un moment al meu - în care închid ochii, îmi
golesc mintea de cotidian și de rutină.
În acel moment,
dorințele mele privind viața devin imagini pe care am ocazia să le vizualizez
de aproape: le măresc și le micșorez după bunul plac și le aranjez într-o
anumită ordine a priorităților. Este filmul vieții mele pe care îmi doresc sa îl
transpun în realitate. Dar până atunci, îl pot vizualiza și analiza după pofta
inimii…
Această secvență ar
putea fi catalogată drept „momentul meu pe care nu mi-l poate lua
nimeni”, atât de profund și de sensibil, încât e inaccesibil pentru alții.
Și atunci nu-mi
rămâne decât să mă bucur de mine, de gândurile mele, de adevărul care zace în
mine și așteaptă să fie povestit și împărtășit și acelor persoane care noaptea,
când pe Pământ domnește liniștea, au și ele un moment doar al lor...
Pot spune că aceasta este „rețeta” unui somn profund, urmat de o dimineață în care știu ce am de făcut: să aduc la îndeplinire starea de dinaintea inconștientului! :-)
Lilisorule... :), draga noastra prietena, la inceput, visurile par imposibile, apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile, iar noi, cititorii tai, asteptam sa ne impartasesti acele trairi din momentul cand realitatea a ajuns sa fie mai frumoasa decat visurile.
RăspundețiȘtergereMai jos, ca un sfat prietenesc, te rugam sa ti cont si de aceasta replică din filmul artistic Doamna de fier, scenariu de Abi Morgan (13 ianuarie 2012):
“Ai grijă la gândurile tale pentru că ele devin cuvinte. Ai grijă la cuvinte pentru că ele devin fapte. Ai grijă la fapte pentru că ele devin... obiceiuri. Ai grijă la obiceiuri pentru că ele îţi formează caracterul. Şi ai grijă de caracterul tău pentru că el construieşte ceea ce devenim! Ceea ce ne place să credem că devenim.”
Mult succes iti dorim!!!
Cu prietenie,
O familie anonima, care a fost vizitata de Zana Buna a visurilor:)
Dragă familie anonimă,
ȘtergereÎți mulțumesc pentru gândurile frumoase, mi-a făcut plăcere să le citesc. Adevărat ceea ce ai scris mai sus, legat de visuri și de etapele pe care le parcurg acestea. Sincer, realitatea va fi mai frumoasă (sau cel puțin la fel de frumoasă) decât visurile atunci când voi învăța și eu am să am răbdare. Atâta timp cât gândurile fug înaintea faptelor, e puțin cam dificil să ți pasul DAR nu imposibil :) Trebuie să învățăm să avem răbdare... Și să credem în gândurile care devin cuvinte, iar mai apoi fapte și obiceiuri care ne definesc caracterul :) Trebuie să văd și eu filmul!
Mulțumesc încă dată „familiei anonime” care ne este prietenă!
Multumim de raspuns, DAR, referitor la rabdare si noi am fost nerabdatori:) (chiar si la ora aceasta) sa iti reamintim unele lucruri pe care tu le sti deja: la toate greutatile vietii cauta in tine puterea cu care sa le poti tine piept. La ispita frumusetii tu ai infrangerea; la greutatea muncii, curajul; la vorba rea, rabdarea. Si cand ai ajuns la aceasta deprindere, nimic nu mai poate rezista in calea ta.
RăspundețiȘtergereRabdarea este amara, dar rodul sau este dulce, este arta de a spera si este pentru suflet ca o comoara ascunsa, iar cine nu stie sa rabde, nu stie sa fie stapan!
Nerabdarea este o mare piedica in calea succesului!!!
Cu aceeasi prietenie si admiratie,
Fam A (de la anonima) :))