Este foarte ușor să devii o persoană non-grata, cel puțin în ceea ce mă privește.
Paradoxal, până la un anumit punct, sunt o persoană chiar tolerantă, aș putea spune.
Depinde ce trebuie să tolerez, depinde dacă sufletul meu este pregătit să „digere” situația respectivă. Totuși, sunt mulțumită pentru că nu trebuie să îmi pierd timpul prea des cu astfel de chestiuni. Spun acest lucru, pentru că cercul de pesoane care mă pot enerva este destul de restrâns - am multe cunoștințe, însă prieteni îi numeri doar pe o singură mână; iar aceștia din urmă chiar nu îmi fac rău.
Și totuși, mai sunt și cunoștințe cu care drumul meu se intersectează mai des și, inevitabil, mă aflu în situația de mai sus.
Am spus că sunt tolerantă, și, chiar dacă unii zâmbiți acum, chiar ca sunt! 😊 Încerc să înțeleg persoana respectivă - poate nu a fost cea mai bună zi a ei, poate nu a fost o zi prea bună pentru mine și am interpretat ceva greșit, poate și poate și poate. Dar câteodată sunt prea clare mesajele negative. Uneori sunt atât de evidente, încât mie îmi e rușine de nerusinarea acelei persoane. Auzi, vezi, simți... doar ești om, nu?
În copilărie mă mai „sfădeam” cu prietena mea cea mai bună, care și acum îmi e ca o soră. Gurile noastre aruncau vorbe care nu-si aveau rostul, însă sufletele noastre erau nevinovate. Nu știu dacă treceau două minute și ne împăcam. "Pace?" "Paaace..."
Ei bine, partea interesantă este că odată cu creșterea oamenilor - adolescența, maturitatea - și certurile și faptele rele devin mai „mărețe”.
Cuvintele curg, ochii scot scântei, sprâncene se încruntă, mintea nu uită, iar sufletul... Ei, sufletul!
Nu mai e nici el atât de inocent, deși e suflet.
Ce e de făcut când alții lovesc în tine, fie cu vorbe, fie cu fapte?
Paradoxal, până la un anumit punct, sunt o persoană chiar tolerantă, aș putea spune.
Depinde ce trebuie să tolerez, depinde dacă sufletul meu este pregătit să „digere” situația respectivă. Totuși, sunt mulțumită pentru că nu trebuie să îmi pierd timpul prea des cu astfel de chestiuni. Spun acest lucru, pentru că cercul de pesoane care mă pot enerva este destul de restrâns - am multe cunoștințe, însă prieteni îi numeri doar pe o singură mână; iar aceștia din urmă chiar nu îmi fac rău.
Și totuși, mai sunt și cunoștințe cu care drumul meu se intersectează mai des și, inevitabil, mă aflu în situația de mai sus.
Am spus că sunt tolerantă, și, chiar dacă unii zâmbiți acum, chiar ca sunt! 😊 Încerc să înțeleg persoana respectivă - poate nu a fost cea mai bună zi a ei, poate nu a fost o zi prea bună pentru mine și am interpretat ceva greșit, poate și poate și poate. Dar câteodată sunt prea clare mesajele negative. Uneori sunt atât de evidente, încât mie îmi e rușine de nerusinarea acelei persoane. Auzi, vezi, simți... doar ești om, nu?
În copilărie mă mai „sfădeam” cu prietena mea cea mai bună, care și acum îmi e ca o soră. Gurile noastre aruncau vorbe care nu-si aveau rostul, însă sufletele noastre erau nevinovate. Nu știu dacă treceau două minute și ne împăcam. "Pace?" "Paaace..."
Ei bine, partea interesantă este că odată cu creșterea oamenilor - adolescența, maturitatea - și certurile și faptele rele devin mai „mărețe”.
Cuvintele curg, ochii scot scântei, sprâncene se încruntă, mintea nu uită, iar sufletul... Ei, sufletul!
Nu mai e nici el atât de inocent, deși e suflet.
Ce e de făcut când alții lovesc în tine, fie cu vorbe, fie cu fapte?
- În prima fază te doare și e normal. În a doua fază scrâșnești și tu din dinți și tinzi să devii agresiv. Nu o face!
- Alții sunt învățați să întoarcă cică și celălat obraz. Serios? Nu sunt de acord nici cu acest lucru. Nu ești sacul de box al nimănui, așa cum nu ești nici un sac fără fund în care toți să-şi verse veninul.
Îți propun să încerci să înțelegi că nu mai rezonezi cu persoana aceea. Poate fi
greu, pentru că te-ai obișnuit cu prezența sa; însă, știi bine că nu mai
poți avea încredere și va fi mereu necesar sa vorbești cu „perdea”. Și ce e amiciția fără sinceritate?
Apoi, dacă îți e aproape imposibil să nu te mai intersectezi cu ea, poți filtra cuvintele sale prin urechi, fără a le lasă să ajungă la minte sau la suflet. Cumva trebuie să le blochezi. Astfel, veți purta doar discuții la suprafață, fără sens, banale, dar tot e mai bine decât să te umpli de energia sa negativa, acordând importanță părerilor și sfaturilor sale.
Nu știu ce fel de persoană ești tu, însă eu sunt una pentru care contează mult lucrurile mici și care acordă o importanță deosebita detaliilor, pentru că în spatele lor se afla mereu o poveste, un indiciu, „un ceva” care oricât de banal ar părea, conduce spre altceva care s-ar putea să mă intereseze.
Pentru acest motiv, oamenii superficiali nu-mi sunt nici idoli și nici prieteni.
De aceea, nu-mi pasă nici de părerea lor și nici de ceea ce spun.
Nici de cum se îmbracă și nici de gândurile lor.
Apoi, dacă îți e aproape imposibil să nu te mai intersectezi cu ea, poți filtra cuvintele sale prin urechi, fără a le lasă să ajungă la minte sau la suflet. Cumva trebuie să le blochezi. Astfel, veți purta doar discuții la suprafață, fără sens, banale, dar tot e mai bine decât să te umpli de energia sa negativa, acordând importanță părerilor și sfaturilor sale.
Nu știu ce fel de persoană ești tu, însă eu sunt una pentru care contează mult lucrurile mici și care acordă o importanță deosebita detaliilor, pentru că în spatele lor se afla mereu o poveste, un indiciu, „un ceva” care oricât de banal ar părea, conduce spre altceva care s-ar putea să mă intereseze.
Pentru acest motiv, oamenii superficiali nu-mi sunt nici idoli și nici prieteni.
De aceea, nu-mi pasă nici de părerea lor și nici de ceea ce spun.
Nici de cum se îmbracă și nici de gândurile lor.
Nici de mersul lor pe stradă, nici de câte ori respiră pe minut.
Personal, am înțeles că în spatele unui parc curat sau a altor spații verzi pe unde mă plimb cu bebe, se află niște oameni care golesc coșurile de gunoi și îngrijesc iarba.
În același sens, când un nene cu parul alb se plimbă în fața mea și văd că are pantalonii călcați la dungă, știu că azi dimineață (sau poate chiar cu o oră mai devreme) o batrânică simpatică asuda lângă fierul de călcat, să aibă moșul ei pantalonii impecabili atunci când merge în parc la taifas cu alți bătrânei.
Este adevărat că lupta cu încălzirea globală e una care nu știi unde duce și cine va câștiga; însă respectul, oameni buni, e ceva ce se poate oferi chiar acum celor din jurul nostru.
Căci el arată că undeva, în străfundurile noastre, exista înțelepciune, și nu mecanism.
E ceva ce ne deosebește, deocamdată, de robotii perfectibili pe care îi creează savanții secolului 21.
Personal, am înțeles că în spatele unui parc curat sau a altor spații verzi pe unde mă plimb cu bebe, se află niște oameni care golesc coșurile de gunoi și îngrijesc iarba.
În același sens, când un nene cu parul alb se plimbă în fața mea și văd că are pantalonii călcați la dungă, știu că azi dimineață (sau poate chiar cu o oră mai devreme) o batrânică simpatică asuda lângă fierul de călcat, să aibă moșul ei pantalonii impecabili atunci când merge în parc la taifas cu alți bătrânei.
Este adevărat că lupta cu încălzirea globală e una care nu știi unde duce și cine va câștiga; însă respectul, oameni buni, e ceva ce se poate oferi chiar acum celor din jurul nostru.
Căci el arată că undeva, în străfundurile noastre, exista înțelepciune, și nu mecanism.
E ceva ce ne deosebește, deocamdată, de robotii perfectibili pe care îi creează savanții secolului 21.
Sursa foto: http://www.pictame.com/media/1241891866592526727_2253358183
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu