CEAI DE TEI

Miroşi a tei. Miroşi a vremuri bune, apuse de ceva vreme. Iar mireasma lui e cea care face ca ele (vremurile) să renască. 

Astfel, dimineața răsare din nou soarele. Știi că a strălucit și până acum,  însă pentru tine totul era fad.

Ei bine, noaptea a devenit mai dulce, iar zorile-de-zi au o aromă mai suavă.

Cu pași repezi, devii un cerc perfect închis, în mijlocul căruia sunt prins eu, și sunt nespus de fericit!

- Miros a tine. A viață, a zâmbet. A tot ceea ce ești tu, contopit cu mine. E doar haina noastră. Iar pentru noi, alții sunt goi.

Noaptea mi-a devenit zi, iar ziua noapte. Soarele și luna formează un cuplu, iar stelele le sunt orchestră. Cineva cântă la vioară... Notele îmi ajung în suflet. Da, sufletul nostru. Căci nu mai e doar al meu. Și tu miroşi acum a tei... Ești un fel de mine, amestecat cu tine. Apa și floarea de tei... un ceai aromat, plin cu iubire.

Sursa foto: http://ilovehomoeopathy.com/tilia-europaea/#.We-eyxlI7qA