JUMP

Ora exactă. Da, acesta este saltul spre evoluția minții, a corpului, a gândirii și a tot ceea ce însumează carnea care ne îmbracă oasele și mușchii.

Poate că sună cam macabru, dar aceasta este realitatea, căci asta suntem ACUM - și acum contează la fel de mult ca ATUNCI, indiferent ca acel "atunci" însoțește trecutul sau viitorul.

Acum suntem ceea ce suntem. Indivizi setați pe repede-înainte și ne plângem, deși ne place. 

Când suntem în concedii, cu frumoasa natură în față, ochii ne sunt "benoclati" în tehnologie și poate mai și muncim, căci deh, așa e când suntem corporatiști ori pe cont propriu.

Pasul pe care îl facem este unul mare.

Există o categorie care nu îl simte: cei care nu au sufletul involburat de mediul virtual. Da, aceia care trăiesc simplu, care se trezesc la 5 a.m. și se culcă odată cu înaripatele din ogradă. Ei... câți mai sunt, și cât vor mai fi, încă se miră de noi și nu se vor obișnui niciodată. 

Și restul... sărim. Saltul. Saltul în lumea de neînțeles, în care vorbim cu subînțeles, în care iubirea va fi exprimată printr-un emoticon roșu, și nu prin îmbrățișări și săruturi.

O lume în care va lipsi zâmbetul natural, strângerea de mână,  lacrima de fericire sau de tristețe; o lume a nimănui și totuși a tuturor. O nebunie. Un haos. Un neant. Și cât e de așteptat!

Azi, dacă spun că îmi e dor sa merg cu căruța, mulți mi-ar spune: da' du-te draga, cine te oprește?

Știți bine, că nimic nu mai e la fel.

Știu și eu ca ar fi o nebunie să apar printre SUV-uri și mașini sport cu așa ceva. 

Așa e, sunt liberă sa o fac. Dar de ce ezit? Pentru că lumea ... Pentru că nu poți fi altfel decât normalul. Și ce e normalul? Mai e cineva... normal? 

Sursa foto: http://samewaybutanotherday.blogspot.ro/2012/02/evadat-in-neant.html?m=1