Este seară, sterilizez biberoane, strâng jucăriile de pe parchet, aranjez
vasele în dulap, și îmi arunc privirea spre ceas: 22 fără 10 minute.
Fără 10 minute. 10. Zece... piesa mea și a soțului de la nuntă. În
primele zece secunde de când a început să se audă în boxe, m-am
descărcat emoțional de tot stresul, de toată tensiunea și, de ce nu, chiar
și de bucuria aceea care îmbracă forme nebunești, știind că urma să
devin mireasă, să revăd mulți oameni și unii chiar dragi, și chiar de
departe... Pe ringul de dans m-am eliberat de tot ceea ce am acumulat în
plus în mine, de tot ceea ce era prea mult și nu mai puteam duce.
Revenind la cele 10 minute, ce poți face cu ele? Câte se pot întâmpla în acest scurt interval de timp?
De câte ori poți spune „te iubesc” cuiva? Oare câte îmbrățișări încap în cele 10 minute? Dar lacrimi? Cate lacrimi de suferință pot curge în doar atât de puțin timp și, cât de greu trec ele, minutele, când așteptarea te apasă sau când doar 10 minute te despart fizic de reîntâlnirea cu un suflet drag?
Câte inimi încetează să mai bată și câte suflete, aparent noi, fac cunoștință cu lumea aceasta? Câți nu își strâng mâna, poate, pentru ultima oară și câți, oare, se bucura de primul sărut? Și totul în doar 10 minute. Acele 10 minute. Sau chiar aceste minute. În timpul când eu mă învârt cu treburi prin casă...
... Ei bine, să spunem că am terminat cu ele pe ziua de azi. Energia mea s-a cam epuizat, dar mai păstrez puțin de tot din ea pentru o baie mult așteptată în care să stau sub dus și să nu mai gândesc, golindu-mi mintea în încercarea de a urmări cursul picăturilor de apă.
Apoi, relaxată, mă voi duce lângă Dominic să ne spunem rugăciunile. Chiar dacă doarme, știu ca mă va simți și că spiritual îmi ține companie.
Și da, după aceea voi merge în dormitor, unde mă voi face una cu patul. Patul mult așteptat.
În 10 minute se pot întâmpla prea multe. Se pot schimba vieți. Se pot abate umbre asupra vieților. Fiți oameni buni și nu mai lăsați urâciunea să vă macine, căci nu știți când începe numărătoarea inversă. Prețuiți-vă! Și fiti recunoscători pentru ceea ce aveți în jur, de la om, la animal și la obiect și la tot ceea ce atingeți și vă face bine...
Ignorați clepsidra timpului, însă nu o uitați, căci nici ea nu vă uită!
Revenind la cele 10 minute, ce poți face cu ele? Câte se pot întâmpla în acest scurt interval de timp?
De câte ori poți spune „te iubesc” cuiva? Oare câte îmbrățișări încap în cele 10 minute? Dar lacrimi? Cate lacrimi de suferință pot curge în doar atât de puțin timp și, cât de greu trec ele, minutele, când așteptarea te apasă sau când doar 10 minute te despart fizic de reîntâlnirea cu un suflet drag?
Câte inimi încetează să mai bată și câte suflete, aparent noi, fac cunoștință cu lumea aceasta? Câți nu își strâng mâna, poate, pentru ultima oară și câți, oare, se bucura de primul sărut? Și totul în doar 10 minute. Acele 10 minute. Sau chiar aceste minute. În timpul când eu mă învârt cu treburi prin casă...
... Ei bine, să spunem că am terminat cu ele pe ziua de azi. Energia mea s-a cam epuizat, dar mai păstrez puțin de tot din ea pentru o baie mult așteptată în care să stau sub dus și să nu mai gândesc, golindu-mi mintea în încercarea de a urmări cursul picăturilor de apă.
Apoi, relaxată, mă voi duce lângă Dominic să ne spunem rugăciunile. Chiar dacă doarme, știu ca mă va simți și că spiritual îmi ține companie.
Și da, după aceea voi merge în dormitor, unde mă voi face una cu patul. Patul mult așteptat.
În 10 minute se pot întâmpla prea multe. Se pot schimba vieți. Se pot abate umbre asupra vieților. Fiți oameni buni și nu mai lăsați urâciunea să vă macine, căci nu știți când începe numărătoarea inversă. Prețuiți-vă! Și fiti recunoscători pentru ceea ce aveți în jur, de la om, la animal și la obiect și la tot ceea ce atingeți și vă face bine...
Ignorați clepsidra timpului, însă nu o uitați, căci nici ea nu vă uită!
Sursa foto: churchsociety.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu