Pragul fin dintre primăvară și vară m-a așezat tot mai des în mijlocul grădinii, ademenindu-mă să aloc acel timp liber, scurt și prețios, pentru a observa și a înțelege.
Am admirat merii înfloriți și florile de căpșuni, iarba plină de viață, coriandrul care crește și el,din ce în ce mai frumos, și minunatele mele lăcrămioare apărute de nicăieri, ce îmi împodobesc gardul din fața casei.
Din apropiere se aude un tren fluierând, în mersul său, aproape „galopând”, după cum îmi place să spun - unul din sunetele mele preferate, ce-mi încântă inima.
Traversăm o primăvară minunată, ce vibrează a viață prin simpla sa denumire.
Să o lăsăm să ne mângâie sufletele, împreună cu trilurile gălăgioaselor păsărele, cu razele de soare și cu mirosul ierbii proaspăt cosite.
Și dacă cerul este senin noaptea, nimic nu e mai sublim decât ca stelele și luna să ne mângâie privirea, stând așa, pierduți, la figurat, prin natură, și cu ochii prin Univers.
Natura își urmează cursul din inerție, la fel și umanitatea.
Text publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu