AZI, MAI MULT CA ORICÂND

 

Azi, mai mult ca oricând 

E vorba despre păduri
Și despre cântecul ploii
Ce se izbește de lemnele
Morilor nemișcate de vânt,
Din ceruri căzând.

În toată uitarea de sine 
Găsesc un loc, în propria viață
Și pentru mine - 
Iată, un vis fantomatic 
Amprentat pe cerul aprins,
Ce mai bine de acum trei decenii
Din nou s-a închis.

Și tot azi, 

mai mult ca oricând 
E vorba despre câmpiile 
În care sufletele noastre 
Zburdă, gălăgioase 
Și fericite 
În nopțile adânci 
De dragoste. 

Tu dormi acum.
Ochii frumoși 
Îți sunt acoperiți de pleoape
și plecat fiind, atât de profund,
nu simți cât îți sunt
De aproape

Azi, mai mult ca oricând...