ÎN UMBRĂ

 

Să nu îți ascunzi inima
Ce prin bătăile aritmice
Îi vorbește atât de clar
Inimii mele neobosite.
 
Deasupra voinței mele
Sau a oricăreia de acum
E acordul a ceea ce este
Mai presus de dinții
ce în zadar scrâșnesc
De furie ori repulsie
Când nu înțelegi.
 
În bezna nesfârșită a minții
Două mâini neliniștite
Își caută perechea,
Rătăcită în fâșia de viață
Limitată și neumbrită.
 
„Să te apropii cu adevărat de ceilalți asta înseamnă: să nu-ți fie teamă să intri și în întunericul lor.” – Speră (Autobiografia), Papa Francisc

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 7/2025