PLUMBUL MEU

 

Am și eu un plumb...
Situat după vedere,

între cord și coloana vertebrală

Înfipt în tenebre;

Pe al altora îmi e greu să îl pricep
Pot, cel mult, 
să compătimesc
sufletul de care atârnă.

Pe al meu, în schimb, 
îl simt; 
Oh, da! îl simt atât de greu,
Când mă trage spre pământ 
de' zbor aievea, prin gânduri 
Și prea mult mă desprind

De brazdele omenirii.

Paradoxal,

mi-a ajuns chiar drag,
Căci e sacul meu de doruri,
De trăiri ce n-am trăit,
de trăiri ce m-au trântit
Și m-au învățat să prețuiesc
Fiecare gură de aer
În care n-am atârnat 
Cu aceeași greutate,
În opusul plumbului meu. 

... despre el s-au scris versuri,
Cu inimile spintecate
Și-l tot pomenim 

din timpurile de azi, 

spre cele uitate;

alții nu-i recunosc puterea,
Și luptă aievea cu durerea 
Plumbului din suflet

Nelegalizat.