Stropii mari de ploaie mi se preling pe obraji, iar
ochii-mi sunt închiși în timp ce mă învart încet și lacom, să absob mireasma ei
– a ploii – în par, în haine, în plămâni...
Cerul nu plânge, ci viața naturii izbucnește prin cântec
și ropote, bucurându-se în pustietatea lăsată de oamenii care s-au ascuns din
calea ei.
Și totuși... Pustiul este tulburat de un om desculț care
primește ploaia în suflet, vrăjit fiind de nebunia acelei clipe.
În astfel de momente realizezi ca n-ai puterea de a-i
opri manifestul – nu poți alunga stropii de ploaie, nu poți înfrâna vântul să
mai bată, nu poți colora altfel norii.
Ceea ce poți face, însă, este să stai și să te minunezi de
cât este de bine să te simți captivat de o putere mai presus de a ta și să-ți
imaginezi că ești o picătură importantă într-un ocean.
Deschid ochii și mă abțin să clipesc. Stropii mari de
ploaie nu-mi deranjează vederea. Astfel, îmi este permis să privesc în sus,
spre varfurile arborilor și spre norii cerului, în diverse nuanțe de gri.
Cu ochii astfel ațintiți, continui să mă mișc, să mă rotesc,
cu brațele larg deschise, paralele cu pământul. Dansul meu ciudat în ploaie n-a
lasat semne în noroi, căci fiecare urmă a tălpilor mele a fost ștearsă de
șiroirea ploii.
Cam așa trecem și prin viață: lăsăm urme provizorii în
materie, și cratere în sufletele celor care rămân în urma noastră.
De parcă ceea ce este nepalbabil în prezent, de exemplu sentimentele, devin premise într-un oarecare viitor; iar lucrurile vizibile de
acum, devin umbre lipsite de importanță prin simpla transformare a materiei,
atunci când îi vine vremea...
Când ploaia se va opri, păsărelele vor fi cele mai dulci
cântărețe, chemând Soarele să se arate nouă, oamenilor; însă până atunci, să ne
bucurăm de ea!
Da! Sa dansezi si sa strigi prin ploaie...sa te eliberezi de toata energia neplacuta . .. Faina nebunie! ...
RăspundețiȘtergereDaaaaa... Si daca ai fi si undeva cat mai departe de civilizatie, pentru cateva clipe - terapie completa :D
RăspundețiȘtergereDraga Andreea ai redat un sentiment ciudat si placut,de a descrie o ploaie linistita de vara,cind stai si te minunatesti cum danseaza stropi de ploaie,lacrimiile cerului,parca Cerul vrea sa spele ""necuratul"" Pamintului,daruind astfel viata plantelor !Este dupa parerea mea o placere sa vezi dintr-un geam cum danseaza fiecare picatura cind ajunge cu solul,facind cercul-cercul in jurul sau,parca vrea sa-i faca loc si ptr.celalalte cercuri !! Este ceva ciudat si iti da un sentiment de vraja .....da ,ca ploaia are vraja ei!! Te mingiie,te spala,te curata,te scutura,te face sa rizi,dar te face sa plingi,ascunde lacrimiile Noastre,eliberiind din noi durerea-neputiinta-necazuriile zilnice-energiile negative-tot ce este in noi!!!! Si atunci cum dupa ploaie vine o raza de soare acel curcubeu dorit,asa si viata noastra intra intr-un fagas nou,""normal"",începem sa-i shimbam haina de pe noi cu cel uscat,ne aranjam la par,la fata,in oglinda si zimbim ,parca ne-am usurat ,vedem din tot acel geam un trandafir cu stropii de ploaie sclipiind,de picaturiile de ploaie,parca cerul a presarat-o cu praful de diamante,siiar zimbim,uitiind sus la cer,tot zimbiind, spre un albastru curat si infinit... asta este farmecul ploii....a vietii,asa ma minunatesc Eu de 66 de ani draga si scumpa Andreea.
RăspundețiȘtergereTanti Ibi, nu va pot spune în cuvinte cât mă bucur pentru faptul ca atunci când îmi citiți articolele va lăsați puțin purtata de amintiri, de trăiri, de gânduri... știți, dacă acum ar începe ploaia, milioane de suflete ar avea percepții diferite în privința ei; însă, toate diferențele acestea sunt unite de un singur aspect și acela este ca ne face sa ne simțim liberi. Mă bucur ca ne lăsați sa va citim gândurile.. 66 ani.. mulți înainte! Sa va dea Dumnezeu sănătate multa! Și putere în mâini pentru ca faceți niște prăjituri minunate :D
Ștergere