SAFIR

Într-o lume nebună,

Într-o pauză dintre timpi,

Te-ai trezit tu, singurul om normal;

Acum fii onest și spune,

Unde ți-e perechea, suflete –

A ta parteneră din faimosul carnaval?

Aștepți ceva, ce n-ai înțeles încă,

Alergi încontinuu, într-o prelungită epuizare,

Ai uitat cât e de greu să supraviețuiești

Printre cei care au uitat de unde vin,

Și care te determină adesea

Sentimente să-ți suprimi.

Ei, dar lasă! Gândește pozitiv!

Trec toate, așa cum multe vin;

Ai de pășit prin porți largi și pe poteci înguste,

De stat și meditat în noapte,

Departe de toate,

Când toți vom împărți același cer senin.

Deʼ n-ar fi atâtea pietre atârnate de gâtul tău,

Spune-mi tu mie, cum ți-ar fi printre lunatici,

Să te vadă mereu hoinar în lume,

Purtător de zâmbet radios pe față

De parcă ar fi totul, sau n-ar mai fi nimic...?

Am impresia, uneori,

Că totul este o mare mascaradă,

O scurtă și poate prea grea escapadă –

De-acolʼ, de nicăieri și de pretutindeni,

Din acel spațiu fără timp

Unde totul e bine...