M-a căutat Soarele în alte dimineţi,
Prin zarea mea și printre nori,
Iar eu, pierdută într-ale lumii lucruri
N-am mai privit spre el, să mă recunoască
Și sufletul să mi-l găsească.
Dar azi... m-am hotărât să-l chem,
Am ieşit în stradă şi-am început să-l strig,
Să-l caut cu privirea printre norii cei albaştri,
Spunându-i grăbită, repetitiv:
-Vino, Soare, arată-te
şi priveşte-mi chipul,
Uită-te, aceştia sunt
ochii pe care-i cauţi!
Mă iartă, pentru
indiferenţă,
Şi pentru fuga de a ta
prezenţă...
Simte-mă, căci sunt
aici,
În acelaşi loc în care
am fost dintotdeauna,
Îmbracă-mă cu a ta
căldură vindecătoare,
Trezeşte-mi sufletul din
adormire,
Cuprinde-mă cu a ta
privire...
Aproape de înserat, ne-am regăsit
Ne-am luat în braţe şi am zâmbit,
Am început să zbor deasupra lumii
Am sărutat Soarele, şi i-am zâmbit Lunii,
Căzând apoi într-un somn profund
Cu mai mulți sori, şi mai multe luni
Pe acelaşi cer, cu stele scăpărând...
NOAPTE BUNĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu