PERPETUARE

Când ai un gând frumos

Ține-l aproape și nu-l lăsa să zboare;

Păzește-l cum stelele veghează luna,

Și nu lăsa pe nimeni credința să-ți doboare...

Când simți emoție privind în depărtare,

Stai locului și lasă-ți spiritul să plutească -

Liber, în eternitatea timpului,

Neîngrădit de ale tale gânduri.

Când simți că totul te depășește

Că n-ai mai avea putere să ridici ochii din pământ,

Când umerii ți-s grei de atâta povară,

Îndreaptă-ți spatele și privește în adâncuri,  spre cel Sfânt;

Oprește-te din lucru, adună-te în același loc:

Trup și suflet, celulă și gând

Respiră, ascultă și golește-ți mintea de gânduri,

Simte-ți prezența

Din cele mai vechi timpuri...

Notă: Această poezie a fost scrisă cu ceva timp în urmă... Scriam, pur și simplu, fără să analizez prea mult sensul cuvintelor sau profunzimea lor. Știam că se va găsi rostul ei, pentru că nimic nu este întâmplător, totul va fi înțeles mai devreme sau mai târziu.

Ei bine, pentru prima dată aceste versuri au fost transcrise pe felicitarea de absolvire a lui Paul. Am simțit că aceste sfaturi îi vor fi de folos în viață și că era important să se facă auzite încă de când, să spunem, n-ar avea prea mare nevoie de ele.

Și iată, acum, cred că e bine ca această poezie să iasă din felicitare, pentru a fi citită de toți cei care doresc să facă acest lucru și cărora le va fi, cândva, utilă.

Totul a pornit de la un simplu joc de cuvinte.

Această poezie este despre viață.

Nu trebuie să fi iubit poezia dintotdeauna ca să o citești și să o înțelegi.

Trebuie să o privești ca și cum ar fi o scrisoare pe care fiecare dintre noi o interpretează așa cum simte sufletul său.

Este aceeași scrisoare, diferită însă pentru fiecare cititor...