Săpând în adâncul inimii, am găsit comori:
Nestemate colorate, iubite splendori;
Mă scufund pas cu pas, tot mai aproape,
Să ne bucurăm împreună, cât mai departe,
De mine, de noi, de ele,
De viață, de ploaie, de soare
Și de oamenii din lumea aceasta...
Atât cât e de mare!
Acum plutesc deasupra lor, ca într-un vis
Atracția lor îmi preia simțurile și mă tot conduce
Spre inima mea, spre sentimente neuitate -
Acelea ce-mi sunt averile, căci ele însumate sunt eu
Același eu ce am fost mereu și mereu,
Chiar și atunci când uitat-am cine sunt
De nu mai puteam nici valurilor mării să le cânt...
Deșarte de-ți sunt gândurile
Și simțurile amorțite,
Întoarce-te din nou spre tine,
Și bucură-te de ceea ce ești,
Fii mereu pozitiv și deschis spre bunătate.
Și de cumva te-ai pierdut,
Lasă-ți sufletul să te caute
Prin versuri, prin slabe...
Recitate ori cântate,
De buzele tale sau ale altcuiva,
Prea frumoasele serenade...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu