STĂPÂNUL LUMII

Ei bine, nu ești. :)

Și nici nu vei fi.

Însă ești un om care trăiește, ești un suflet care plutește prin stări,  evenimente, cicluri; ești o făptură care iubește și este iubită.

De ce sa nu-ți fie de ajuns?

Cu ce te alegi când nu mai poți stăpâni, când acel ceva mai presus de tine, de voința ta umană, te cheamă și-i urmezi glasul fără alte posesiuni în afară de tine?

De ce să îți pierzi timpul acesta prețios pentru ca alții să te privească ca fiind „buricul lumii lor” când lumea lor e atât de mică și de neînsemnată față de dimensiunea în care ne aflăm toți,  laolaltă,  văzuți și nevăzuți?

Nici tu, nici eu, nu suntem nimic mai mult decât ceea ce purtăm ascuns în noi: sufletul.

Treaba noastră majoră este să-l lăsăm să se vadă, așa cum este el - măreț - să se manifeste și asupra a ceea ce ne înconjoară.

Să nu uităm să zâmbim,  să trăim, să iubim, să mulțumim pentru tot ceea ce ni se oferă.

Să fim mereu pozitivi, și să aspirăm să urcăm tot mai sus, să ne fie din ce în ce în mai bine și să fim recunoscători pentru ceea ce ni se ivește.

Să ne dorim mai mult decât puținul din prezent, dar să mulțumim și pentru acest puțin,  fără a fi nerecunoscători - căci toate au o bază, au un început, peste care putem clădi noi situații, să continuăm începuturi.

Nu ai fost, nu ești și nici nu vei fi stăpânul lumii - iar dacă acesta ți-a fost vreodată gândul, e timpul să-l lași să zboare unde știe el mai bine.

Însă ești un fragment dintr-un întreg,  iar fără tine, întregul n-ar mai fi ceea ce este.

Prin urmare, ai grijă de tine - trup, suflet, minte și iubește cât poți de mult!