Chiar dacă norii vin și
pleacă,
Același cer senin
tronează
Deasupra lor și a
noastră,
De parcă ploaia ar
bucura,
De parcă întunericul
n-ar exista...
Chiar dacă unii respiră
în această lume
Refuză totuși să
trăiască,
Așa cum mulți au guri
frumoase
Și totuși n-au cuvinte
înțelepte să grăiască.
În toată nebunia naturii
Printre stropii de
ploaie zbura fericită o singură pasăre
Iar tu, privit-ai cu durere
spre aceasta
Spunandu-ți în sine: „O, biată înaripată...”
Când ea, de fapt, se
bucura de ceea ce nu ai tu,
Potolindu-și setea în libertate.
Binecuvântat ne fie
văzul
Celor cu ochii larg
deschiși spre lume și spre cer,
Căci nu e durere mai
mare decât să vezi -
Și totuși să refuzi să
crezi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu