FEREASTRA

Pășesc prin fața ochilor tăi și nu-mi ridic privirea

Decât atunci când ajung la fereastra casei noastre cu amintiri;

Luna amară veghează asupra mea și-mi strânge umerii în ale sale brațe,

Pe care le percep ca fiind reci pe piele, precum lumina-i,

Și prea calde pentru sufletul meu.

Preț de câteva clipe - care poate sunt anii care au trecut,

Sau cei ce se vor așterne unul câte unul, peste fereastra prăfuită -

Contemplez în liniștea aerului puternic de afară, ce-mi izbește interiorul cu a sa puritate

Și rămân așa, șezând în picioare, cu spatele spre tine,

Neștiind de e bine ori ba să-mi mai arăt ochii,

Căci, vezi tu... ei sunt oglinda sufletului meu,

Iar sufletul meu are dreptul să aleagă.

Mă îndepărtez din bătaia lunii

Și degetele mele ating timorate un cufăr vechi, plin cu de toate

Iată, aici sunt multe zile în care am simțit că trăiesc,

Altele în care am iubit și poate încă mai iubesc,

Memorii dulci, clipe amare

Nopți fierbinți și zile arse de soare,

Pruncia, copilăria, rebela, femeia,

Stive întregi de amintiri legate cu sfori,

Nopți în care greierii îmi cântau serenade din flori, sub aceeași fereastră,

Ca mai apoi să urmeze dimineți umbrite de nori.

Un cufăr prețios, cu a mea viață de până acum,

Scăldată în mare, uscată la soare,

Mângâiată de vânt și de valuri,

Adormită pe maluri,

Trezită de săruturi, dezmierdată în lacrimi,

Cântată pe note de sirene prin adâncuri,

Până când un el și o ea se întâlnesc,

Și, privindu-se în apusul de soare,

Observă cu plăcere că umbrele lor se potrivesc

Și că privirea lor se îndreaptă deodată spre cerul plin de stele,

Amândoi vorbind cu ele,

Nu doar ea, sau doar el,

Ci deodată, cum a fost odată.

La aceeași fereastră , devenită opacă,

Am stat de multe ori și mi-am analizat chipul

Căci nu mai știam încotro zboară timpul -

Ori de plutim prin el și de e bine.

Pe atunci era o fereastră simplă și curată,

Prin care vedeam atât de clar afară, culorile rozelor ce dansau,

Când vântul le legăna!

Iar acum a devenit atât de prăfuită,

Căci zău, dacă mai știu de' au trecut doar clipe, ori ani intregi

Dacă noi, prin ea, abia de ne vedem...