luni, 18 februarie 2019

ZIUA DE AZI, O NOUĂ ZI


Cât de nouă să fie ea, când eu simt că ar fi o alta, pe care am trăit-o? Și cum să fie așa, dacă ceea ce am acum, nu am avut și altă dată?
Cât e real din ceea ce trăiesc și cât e închipuire? Și dacă visez cumva, cine mă trezește? Îmi răspund: eu, pentru ca e cazul. E timpul să mă trezesc și să îmi continui treburile, acelea care contează. Nu e loc pentru amânare la infinit, ci pur și simplu e Timpul măcar să încep să mă gândesc la o altă perspectivă și să mi-o apropii atât de mult de ochii mintii, încât să încep să cred în ea mai mult ca în ziua ce a trecut. E timpul, da, să privesc lumea ceva mai altfel și eu să contez mai mult decât am contat până acum. Mult mai mult.
Acesta este un început minunat. Ar fi fost trist să nu învăț nimic din experiențele de până acum și din trăirile mai mult sau mai puțin fericite ale celor din jurul meu. Recent am revăzut un om optimist, cam încercat în ultima vreme, e drept, dar cu același zâmbet frumos pe buze. Acel om e o "ea", bineînțeles, și dacă acum citește acest articol sunt sigură că știe și simte că mă refer la întâlnirea noastră - scurtă, dar cu o învățătură mare pentru mine.
Și atunci când e greu, e cu o morală, e cu o misiune aparte. Anumite lucruri nu ar fi sau nu s-ar schimba în bine, dacă nu ar fi atât de greu la un moment dat când viata ne încearcă sau noi ne testăm puterile. 
Așa am decis să îmi ofer și eu din când în când câte un mic repaus, în care să mă gândesc doar la mine. E scurtă ziua, știu, e timpul comprimat, dar totul e cumva o eternitate... Atunci când îți dorești și crezi și te rogi din suflet, se găsesc soluții, fie prin alții, fie vin ele din locuri inexplicabile încă pentru minte. 
Să aveți o zi minunată! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu