Ca niciodată și pentru totdeauna.
Este vorba despre o poveste cât se poate de reală, țesută cu și din iubire, legată pentru veșnicie de realitatea vieții noastre pe pământ și dincolo de el, acolo departe, și totuși, atât de aproape...
Este basmul real și minunat al primei respirații dulci și parcă nepămantene a unui prunc nou-născut, pe care am simțit-o în nări, apoi cum îmi străbate tot corpul și îl electrizează.
De atunci, sunt îndrăgostită iremediabil și fără drept de apel, pentru totdeauna și în eternitate.
Este acel sentiment pe care m-aș bucura să cred că îl simte orice mamă. MAMA, mai exact. Un cuvânt unic pentru fiecare copil, un termen care o indică pe cea care i-a respectat decizia de a se naște. Apoi mama devine mami. Un alint de care urechile mele nu se mai satură...
Îmi doresc ca fiecare mamă să simtă acel suflu de care aminteam mai sus, și să se bucure de el așa cum s-a întâmplat în ceea ce mă privește.
Din acel moment, am asistat cu ochii deschiși la metamorfoza mea. Dumnezeu îmi e martor că, deși par a fi aceeași, sunt cu totul una nouă, sau sunt ceea ce am fost cândva, departe de tot în timp, și am redevenit odată cu el, cu copilul meu.
Au trecut aproape doi ani de atunci, și parcă a fost ieri și totuși... Dimineața aceea îmi e mai vie în creier și în suflet ca oricând, pentru că e o filă deosebit de importantă a jurnalului meu, jurnalul vieții mele.
Stăm și acum îmbrățișați și doarme, călătorește prin vis, departe, unde totul e minunat. Eu n-am nevoie să dorm. Somnul lui adânc și respirația lui caldă și dulce îmi gâdilă din nou nările și îmi înviorează corpul și astfel îmi aduc Paradisul pe pământ - aici, în acest pat, în care el doarme și eu visez cu ochii deschiși...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu