FOCUL DIN CER

 

Pe bolta cerului ard stelele,
Unindu-se prin raze cu focul din inima mea,
Și-o plăcută senzație de acasă
Îmbracă gingaș și atent întregul corp,
Ca o atingere de mătase,
Îndemandu-mă să stau și să privesc,
Să nu adorm, să îmi alung somnul.
 
E mult și copleșitor ceea ce mă cuprinde - 
Prin membre îmi hoinaresc tot felul de simțiri:
Atingeri din vise, supranatural și basm -
Ușor necunoscute, dar atât de profunde;
De parcă n-aș fi doar eu, în momentul de acum
Căci îți simt respirația prin păr
și-mi spui că miroase a lavandă.
 
Undeva în întuneric, cerul se unește cu pământul,
în cel mai sublim cântec,
Iar sunetele din ecou mă aduc mai aproape
de locul lor secret de întâlnire;
De-ai știi tu, de-ai știi cum se simte precum un viciu
Scena tăcută când mugetul nopții mă zguduie,
plăcut și apăsător,
Iar amintirile mă mângâie,
Dureros de îmbietor.
 
Auzind acel cânt, succesiune de șoapte,
Pe care nu îl pricepe nimeni,
Căci nu mă-nțelege nimeni;
Și m-a apucat un râs
Ce răsuna puternic în liniștea nopții;
Apoi am dat-o-n plâns -
O dulce nebunie, aș spune:
De jur-împrejur, măsurând cu ochii
Eram doar eu.
 
Focurile de pe cer, minunatele stele,
Tronează pe cer precum bujorii mei galbeni - tatuaj pe suflet;
Doar că ele rămân în buchetul infinit și îndepărtat
Pe care îl pot cuprinde doar imaginar,
Dacă deschid larg brațele și le chem
Să mi se așeze pe piept,
Însă fără a le atinge, fără a le mângâia,
Să nu se risipească
Razele aurii din părul unui înger,
Cu ochi celești
Căruia nimic nu-i cer,
Doar să simtă focul din inima mea,
Contopit cu acela din cer.
 
De-a lungul timpurilor am priceput
Că ceea ce e nefiresc, cere mereu un tribut,
Și că ceea ce e drept, frumosul și iubirea
Își găsesc mai greu locul în lumea noastră,
De parcă n-ar fi fost pe aici de la-nceput.
 
Încearcă să m-ajungi, prin cuvintele mele,
Și încearcă să simți cu adevărat totul -
Când te lași purtat de simțuri, alene,
Devenind un tu complet, ceea știi că ești.
 
Ard stele, scânteind,
Împodobind tabloul lunii;
Sunt minunate, toate, așa fiind,
Precum iubirea născută-n eter,
Contopită cu el, focul din cer.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6-7/2022

Sursa foto: https://wallhere.com/ro/wallpaper/7607