luni, 19 februarie 2024

DE-AR FI SĂ-MI FII TRĂIRE

 

În această noapte le-am cântat pietrelor;
Mi-am cântat dorul și lor m-am confesat -
Și astfel, strofele mi-au fost purtate,
prin undele nevăzute,
Spre inimile tuturor –
chiar și acelora ce nu m-au ascultat,
Când am vrut să mă fac auzită
Și le-am cântat...
 
Am continuat, pe note muzicale,
povestea în care aripile frânte
au crescut și s-au îndreptat,
îmbrăcându-se cu a soarelui lumină,
În haină de ghicitoare,
Așezată pe a cerului boltă senină
În care ochii tăi să se reflecte
și să se piardă-n adâncime;
 
Iar ei, împreună cu cerul, soarele,
Cu bătăile de aripi și cele nerostite
Rămân în taina acestui cântec, necântat
Și în a mea amintire,
Din această noapte, din această viață,
De-ar fi să-mi fii trăire.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2024

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu