Am trecut din azi, în nelimitat,
Prin portalul pe care l-am creat
Din țesutul fin ce-l țin în palmă,
Pictându-l în albastru-cenușă,
Verde-smarald și cireașă amară.
Cărarea trecută de atâția pași
Ce au servit, în vreme, aceluiași suflet,
E altfel – poate mai mult decât era,
Cu al său parfum de mărgăritar
Și chiparoși, împodobiți cu chihlimbar.
Nu există nici zi, nici noapte,
Iar roua firavă ce dă strălucire ierbii
Este nectarul ce pe buze mi se așează,
Când îmi aplec capul, să ating pământul,
Tăcând și eu, tăcându-mi gândul.
Rămân în adorarea clipei ce mă-nvăluie
Și ce-mi topește, lent, taina din suflet –
Simțirea devenindu-mi certitudine,
Când mă îmbracă atingerea fină
A mătăsii pictată de umbra din lumină.
Prin portalul pe care l-am creat
Din țesutul fin ce-l țin în palmă,
Pictându-l în albastru-cenușă,
Verde-smarald și cireașă amară.
Ce au servit, în vreme, aceluiași suflet,
E altfel – poate mai mult decât era,
Cu al său parfum de mărgăritar
Și chiparoși, împodobiți cu chihlimbar.
Iar roua firavă ce dă strălucire ierbii
Este nectarul ce pe buze mi se așează,
Când îmi aplec capul, să ating pământul,
Tăcând și eu, tăcându-mi gândul.
Și ce-mi topește, lent, taina din suflet –
Simțirea devenindu-mi certitudine,
Când mă îmbracă atingerea fină
A mătăsii pictată de umbra din lumină.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu