marți, 22 iulie 2025

LA COLȚUL STRĂZII

 


La un colț de stradă
Un el și o ea, adulți fiind
Își spuneau adio,
Ea, vădit îndurerată
El, năuc, cu inima
Prin lume uitată.
 
Un sfert de ceas mai târziu,
Sub același cer ploios
O rază de soare se arată
caldă, pe fruntea mea
De altfel, încruntată
Văzând că locul celor doi
A fost luat de o fată
Și apoi încă una,
De prima întâmpinată.
 
Iată cum, la același colț de stradă
Două inimi tinere chicotesc,
Având de împărțit, pesemne,
De-ale tinereții povești,
Ce șterg de-acum lacrimile doamnei
Vărsate din ochii îndurerați
Privindu-l pe acel domn
Cel ce inima prin lume și-a lăsat.
 
Trecând prin acest loc
Grăbesc pașii, căci
Nu vreau poveștile lor –
Nici a adulților complicați
Și nici înflăcărarea tinereții
De altă dată, de care am uitat –
Dorindu-mi doar să mă evapor
Din acest colț ciudat de stradă...
 
Viața e o binecuvântare complicată. Oamenii mari o complică.
 
„Unele povești nu au un sfârșit fericit. Nici măcar poveștile de dragoste. Mai ales poveștile de dragoste. (...)” – Privighetoarea, Kristin Hannah

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 6/2025




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu