luni, 1 iunie 2026

A II-a ediție a Galei Autenticita, la Târgu Mureș - dialog între modă, fotografie și artă

 


În seara de 16 mai, în spațiul încărcat de istorie și eleganță al Palatului Culturii din Târgu Mureș, a avut loc cea de-a doua ediție a Galei Autenticita, eveniment organizat de Asociația Culturală Olympia, Olyimpia Models Romania și Consiliul Județean Mureș - un proiect cultural și creativ care își propune să aducă împreună designeri vestimentari, artiști și iubitori ai frumosului, într-un cadru dedicat autenticității și expresiei artistice contemporane.
Încă de la intrare, invitații au fost întâmpinați de universul vizual creat de artistul fotograf Alexandru Moldovan, cunoscut publicului sub numele de Alex Ovex. Expoziția sa fotografică a deschis simbolic gala, oferind o incursiune sensibilă în estetica feminității și a identității asumate. În centrul imaginilor s-a aflat Carmina Cotfas, câștigătoarea concursului Miss Universe România 2021, fiind implicată direct în organizarea evenimentului.


Dincolo de expresia artistică a imaginilor, proiectul fotografic semnat de Alex Ovex a evidențiat și dimensiunea profesională a fotografiei. Pornind de la concepția că fotografia nu e doar imagine, ci legatura dintre cel care privește și cel care se lasă privit, artistul explorează prin obiectiv nu doar estetica vizuală, ci și procesul interior al modelelor sale, transformând ședința foto într-o experiență de redescoperire personală. Publicului i-au fost prezentate și două lookbook-uri conceptuale dedicate Carminei Cotfas și Ioanei Iliescu - albume ce depășesc ideea clasică de portofoliu și devin adevărate declarații despre identitate, încredere și autenticitate feminină. Dacă în imaginile Carminei se remarcă naturalețea femeii care domină și îmblânzește camera prin expresivitate și siguranță de sine, universul vizual al Ioanei Iliescu surprinde procesul unei metamorfoze interioare, al unei feminități care se descoperă și se afirmă treptat.
Gala a fost prezentată de Cosmin Criste, care a subliniat de la început ideea centrală a evenimentului: întâlnirea dintre modă, artă și autenticitate, într-un spațiu dedicat creativității. Ulterior l-am remarcat și în postura de model în cadrul prezentării Pasha men’s wear.
Primul moment artistic a aparținut tinerei Salomeea Nicoară, gimnastă de performanță în vârstă de 11 ani, care a impresionat prin grație și disciplină scenică, revenind cu încă un moment și spre finalul evenimentului.
Deschiderea prezentărilor de modă i-a aparținut tânărului designer Tudor Halațiu, cu colecția „Fool Me Once SS 2026”, construită în jurul ideii de renaștere, curaj și redefinire a identității. 
A urmat apoi prezentarea Olympia Models România Kids cu ținutele create de Dorina Cotfas, dedicate noilor generații de modele, fiind expresia inocentă a eleganței.
Colecția „Lumina ascunsă”, semnată de Mia Ardelean, a mizat pe puritatea albului și pe ideea unei eleganțe construite prin echilibru și control, în timp ce Maria Surd a prezentat „Imperial Glow”, un manifest dedicat femeii puternice, sigure pe sine, care își poartă grația cu rafinament.
O apariție conceptuală aparte a fost colecția „No Skin”, realizată de Mekker Alice, unde estetica sculpturală a devenit limbaj pentru fragilitate, vulnerabilitate și forță feminină. 
Mai apoi, momentul violonistic oferit de Szabo Sara a adus publicului o clipă de introspecție și emoție pură.
Evenimentul a continuat cu prezentări variate, de la colecțiile dedicate copiilor semnate de Rodica Pușcaș și magazinul Juveline, până la creațiile sofisticate ale Amaliei Florea, inspirate din ideea visului feminin și a magicului.
Unul dintre cele mai puternice momente ale serii a fost colecția „Sculpturi în lumină”, semnată de Claudiu Lungu, inspirată de operele lui Constantin Brâncuși. Rochiile au urmărit linia corpului asemenea unor sculpturi vii, într-o estetică unde romantismul și arta s-au întâlnit într-un firesc natural.
De asemenea, elevii designeri Colegiului Național de Artă (Radu Miruna, Rus Marina, Ungur Sunamita, Ercsey Anna, Halațiu-Roman Anne, Budai Anita, Dászkel Blanka, Marton Lilla și Kiss Ajna) coordonați de profesoara Cocis-Demeter Evelin, au demonstrat că sensibilitatea artistică și atenția pentru detaliu continuă să definească noile generații de creatori.
Colecția „All About Eve”, semnată de Loredana Curea, inspirată din iconografia bisericilor maramureșene din secolele XVIII-XIX, a propus o reflecție asupra identității feminine, asumarea și depășirea normelor sociale. Simbolul șarpelui, prezent recurent în creații, a devenit metafora recunoașterii de sine.
Au urmat accesoriile elegante prezentate de Mala Leather Studio și colecția vestimentară „The Art of Bloom”, realizată de Simona Șpan, unde florile supradimensionate și materialele fluide au construit o imagine a feminității delicate, dar puternice.
Eleganța masculină a fost reprezentată prin colecția Pasha Men's Wear, axată pe rafinamentul croiului clasic reinterpretat modern, iar închiderea serii a aparținut colecției C&Y by Cristi și Yuliia Toma — o adevărată simfonie a albului și a eleganței feminine, desfășurată pe acordurile muzicii compozitorului Ludovico Einaudi.
Finalul galei a fost marcat de momentul pianistic susținut de Natalia Negruț, o încheiere delicată și profund emoționantă pentru un eveniment în care moda, fotografia și arta au demonstrat, încă o dată, că autenticitatea rămâne cea mai puternică formă de expresie.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Alte imagini de la eveniment:





Vernisaj al sensibilității și al artei la Studium Hub

 


Joi, 7 mai 2026, în sala Studium Hub din Târgu Mureș, a avut loc vernisajul expoziției semnate de trei pictori sângeorzeni: soții Magyari Iuliana și István, alături de doamna Marin Iuliana.
Evenimentul a fost prezentat de doamna Moldovan Irén, persoană activă în cadrul manifestărilor culturale organizate în comuna Sângeorgiu de Mureș și nu numai, o constantă susținătoare a artei și a culturii locale.
De asemenea, primarul comunei Sângeorgiu de Mureș, domnul Sófalvi Sándor Szabolcs, a fost prezent încă de la începutul vernisajului, adresând câteva cuvinte celor prezenți și exprimându-și susținerea față de cei trei artiști. Cu umor și căldură, domnia sa a mărturisit că ar merge oriunde pe harta lumii acolo unde artiștii sângeorzeni i-ar dori prezența în asemenea momente speciale.
Fiind invitată să particip la acest eveniment și să iau cuvântul, am avut bucuria de a-i felicita personal pe artiști, pentru operele lor, pentru sensibilitatea și emoția transmise prin fiecare lucrare, dar și pentru talentul lor desăvârșit.
Am admirat tablouri florale de o fragilitate vie și aparte, peisaje și portrete purtând o tăcere profundă și plină de sens, lucrări grafice devenite simboluri ale unor trăiri interioare, dar și creații abstracte care nu se explică, ci se simt - în abstract, poți fi ceea ce îți dorești, poți înțelege ceea ce alegi, fără nevoia vreunei explicații.
Programul artistic a fost întregit de intervențiile emoționante ale doamnei Corina Ceaușescu și ale preotului-poet domnul Baricz Lajos, precum și de cântecele pline de energie interpretate de domnul Szántó Árpád.
Expoziția poate fi vizitată până în data de 30 iunie 2026, la Studium Hub, str. Bolyai nr. 15 (subsol), Târgu Mureș.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Mai multe imagini de la vernisaj:











miercuri, 27 mai 2026

MOMENT DE REFLEXIE. TĂINICIA SCRIITORULUI

 

„Nu suntem obișnuiți să ne vedem sinele cel adevărat (...). Chiar și în fața unei oglinzi ne ajustăm trăsăturile astfel încât să corespundă așteptărilor noastre”. Abraham Verghese - Legământul apei 
 
Oglinda mă reflectă doar pe mine. Totuși, nu sunt doar eu cea care scrie. Adesea am impresia că alții își strecoară cugetările prin mine, din alte vieți, sau că încearcă să-mi potolească sufletul, șoptindu-mi prin gând ori prin instinct.
Dacă nu am luat-o pe arătură, cum se spune în popor, atunci pot admite că e plăcut să simt că, atunci când mă retrag din lume pentru a scrie, nu sunt singură — așa cum mă simt uneori chiar în mijlocul ei.
Ar fi, poate, egoist să susțin că ceva îmi aparține cu adevărat. Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare simțire sunt rodul unor întâlniri, al clipelor de singurătate, al plenitudinii, al dorului. Nu sunt singură pe acest pământ. Și nici dincolo de el. Cred asta, pentru că deși unele suflete dragi mie s-au dus deja dincolo de privirea mea, încă simt conexiunea cu ele. Mai cred și în ideea că suntem interconectați, atât noi între noi, cât și cu tot ceea ce ne înconjoară, văzut și nevăzut.
Când mă simt cel mai aproape de mine? - răspunsul la această întrebare m-a îndemnat să continui ceea ce fac, de-a lungul anilor. Apropo de asta, poate nu e ceva de laudă, dar nu-mi știu poeziile pe de rost. De fapt, nici măcar una. Cât despre scrieri - după un timp mă minunez de propriile articole, ca și cum nu mi-aș recunoaște cuvintele. Am mai menționat acest aspect: scrisul este terapia mea, eliberarea mea. Nu am de ce să mă întorc prea des asupra a ceea ce a trecut
În legătură cu titlul acestui articol, mi-am imaginat un haos adânc al scriitorului: cum ideile îi vin ca fulgerele pe un cer roșiatic, întunecat; și cum ele — cuvintele — pot apune atunci când un scriitor abia învață să trăiască, cât încă n-are experiență și nu le poate gestiona, pentru că încă „n-a murit destul”. Cuvintele… pot pieri în fața nimicului sau pot renaște la auzul unui tril dintre copaci, acolo fiind un suflu proaspăt. Acolo e respirația unei vietăți care îl face pe om să vibreze, până în adâncul celulelor sale. Mai departe, ceea ce numim „inspirație adunată” trebuie gestionată către scriere, pentru a nu se pierde, pentru a fi salvată.
Scrierea, odată săvârșită, depășește viața omului. Și totuși, punctul său de pornire este chiar în viața de om, efemeră, adesea ca un gând: rapidă; poate fi apăsătoare sau ca o izbucnire a inimii, o flacără ce mistuie și apoi reclădește ființa, având la îndemână matricea umană.
Deasupra oricărei scrieri, versurile mi se par sublime. De multe ori, ele nu sunt despre lapte și miere, ci sunt despre pașii care lasă urme în noroi și devin artă pentru inima cuiva. De-ai ști câte „tablouri” de acest fel am „pictat”, deocamdată pentru propria inimă.
Carl Gustav Jung declara, în opera Amintiri, vise, reflecții consemnate și editate de Aniela Jaffé, că „Viața mea este povestea unei realizări de sine a inconștientului”. Nimic nu e cert, nimic nu e clar și suntem mai aproape de adevărul nostru atunci când reușim performanța să ne îndepărtăm de ceea ce suntem învățați și plonjăm în inconștient, fără prejudecăți. 
Totuși, un text, un poem, are puterea de a rosti ceea ce porți în privire — tu, cel ce scrii. Eu. Scrierea cuprinde ceea ce nu spun și ce mă apasă, acel ceva ce nu mă lasă să respir. Dar nu tot. Rămâne mereu o sămânță, care va încolți și se va dezvolta mai târziu. Pentru moment, scriind, multe opreliști se strecoară în aerul ce îmi iese din plămâni, eliberându-i. După fiecare cuvânt scris, respir altfel.
În fond, casa scriitorului este sufletul său tainic. De aceea îți poate zâmbi, când în interior totul se fărâmă. Să nu-l crezi, totuși, până nu încerci mai întâi poarta către interiorul lui. Poate zăvorul nu e tras. Și atunci ai putea ajunge să-l cunoști cu adevărat. 
 
Adu-ți aminte că oglinda nu reflectă niciodată totul... Poate nici viața mea, poate nici ceea ce îți spun.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 4/2026