Noi, cei de azi, nu mai suntem cei ce am fost ieri, și nu ne asemănam nici cu cei de mâine, deși, în esență, suntem aceiași.
Fiecare clipă, fiecare respirație și inspirație, fiecare atingere, și fiecare surâs, sunt diferite. Oricât de mult ne-am da silința, două la fel (ca cele enumerate) nu vor putea fi. Se deosebesc prin nuanță, și aceasta e surprinsă doar de ochiul format, ochiul ce își dorește să vadă mai mult decât i se arată la suprafață, acela ce insistă să pătrundă chiar și în profunzimea imaginii care se reflectă în oglindă.
Și sufletele sunt diferite, deși izvorăsc în mod direct și incontestabil din aceeași sursă: din El, cel despre care nu știm să vorbim cu adevărat, pentru că nu știm cum să o facem sau cum să ne referim la El. Sursa, Lumina, Eternul... poartă multe nume în aceasta lume și poate și peste ea ori sub ea, nume rostite în nenumărate limbi, de miliarde și miliarde de voci, fie cu glas tare, fie prin murmur interior.
Dar încă nu-L aflăm, cu adevărat, acolo unde Îi e locul și unde Îl purtam, fără a băga de seamă că e în noi și mai aproape de noi decât putem realiza. E mai ușor să privim în zare, decât în propriul interior, pentru că teama de a ne afunda în hăul dinăuntru e prea mare. Și totuși, unii o înving. Însă nu ne pot împărtăși secretul - care de fapt nu e un secret, ci e propriul drum către suflet, un drum care diferă de la un ins la altul, întrucât, deși pare a fi la fel, poate cărarea e batatorită altfel, uneori e netedă sau plină cu bolovani, sau pietrele sunt așezate într-un alt fel...
Spuneam că ne schimbam, de la o clipă la alta. Cu fiecare pas înainte, ne îndepărtăm tot mai mult de clipa cea din urmă, lăsând-o în trecut, așa cum am lăsat și bolovanii peste care am reușit să sărim. Și totuși, pentru un altul care ne ajunge din spate, ei sunt tot acolo. Nu au fost înlăturați, iar drumul nu e atât de simplu cum pare pentru cel ce a mai trecut pe acolo. Deși e același drum...
După cum spuneam, e o chestiune de nuanță, care face diferența între clipe, între oameni, între zâmbete, atingeri, priviri și visuri.
Noi, cei de azi, vom fi aduceri aminte pentru cei de mâine, deși suntem tot noi, știți?
E un prag foarte fin peste care tot pășim la nesfârșit, și nu știu dacă acest prag e mereu același sau avem în față o succesiune de praguri care ne îndreaptă încet spre Suprem, însă nu suntem conștienți pentru că ne resetăm memoria la nesfârșit, pentru a nu înnebuni un sistem care încă nu e pregătit să priceapă mai mult decât poate duce...
Sursa foto: https://ro.blastingnews.com/stiinta/2015/05/fenomen-extrem-de-rar-un-curcubeu-nocturn-ce-spun-oamenii-de-tiin-a-00373459.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu