DANSEAZĂ CERURILE

Lumina pală a unui dansator plin de mister
Se reflectă pe cerul albăstrui și înstelat,
Plutind prin noapte, dornic să cuprindă 
Văzduhul, omenirea, luna... totul, în pașii lui de dans.
Stau şi-l privesc de la fereastră - încă adormită, de altfel; 
Nu știu de e vis ori chiar e o fantasmă
Deci... să-mi fie teamă, ori să ies să plutesc și eu?

Luna de sus mă îmbrățișează prin lumina-i rece

Și prin fiorii ei mă îndeamnă să visez

Cu ochii deschiși, ademenită

Să pășesc cu încredere și să mă-ndrept

Spre oriunde, spre orice,

Spre locuri fără "fiincă" și "deoarece",

Unde nimic nu mai contează,

Unde totul dansează,

Acolo unde e multă iubire

Acolo, adânc,  în profunzime,

Spre acolo, mai departe de ceruri

Mai aproape de centru

Departe de tot...

Spre ceea ce-mi cântă sufletul,

Într-o frumoasă odă,  

În acord cu bătăile de aripi ale îngerilor

Ce au fost ademeniți de oprirea timpilor,

De care a fost capabil un simplu dansator -

Ar spune unii, un oarecare muritor;

Și totuși,  el continuă să danseze,

Ca și cum n-ar știi nimic,

De parcă nu ar auzi sau nu i-ar păsa

De nimic altceva în afară de

A trăi, a iubi și a dansa...

În pereche cu cerul.

Sursa foto: https://yourotherperspective.com/haarp-to-use-radio-waves-to-make-the-sky-glow-over-western-arctic/