UN ÎNTÂI... MAI MOCĂNESC

Nu-l căutați în DEX, mocănesc-ul din titlu are o altă explicație (din punctul meu de vedere), în afara faptului că îi stă bine în acel joc de cuvinte. 😊

N-a fost vorba despre grătare, nici despre stat la soare, nici despre petrecere și nici despre bere. 

Am avut deja un weekend în care ne-am simțit foarte bine în compania musafirilor, așa că tot ce mi-am dorit să fac de 1 mai muncitoresc a fost... Să mă tot duc.

Aveam la dispoziție doar o zi, deci nu ne puteam avânta prea departe, pentru că nu avea rost să ne petrecem timpul preșios în mașină. În plus de asta, fiind foarte cald (neobișnuit de cald), trebuia să ne gândim și la confortul lui Dominic.

Așadar, ce e de făcut?

Gândurile nu-mi dădeau pace de cu o seară înainte. Unde să mergem? Ce să facem ca să ne simțim bine, să petrecem câteva ore relaxante și să-i placă și copilului? 

O primă idee a fost salina (Praid sau Turda, nu avea importanță). Apoi am renunțat. Vroiam să fim totuși cumva în natură, nu sub pământ. 

Aveam nevoie de natură, de energie, de lumină, de verde și de viață. 

În timp ce îl legănam pe Dominic să adoarmă, căutam idei pe internet: ce se poate face de 1 mai 2018? După ce am citit câteva articole, m-am hotrât să restrâng puțin aria de căutare. Am formulat cumva o frază care să cuprindă „mai 2018” și cuvântul „Mureș”.

Așa am ajuns să mă „împiedic” de un titlu care m-a făcut să zâmbesc din adâncul adâncurilor sufletului meu: Mocănița Sovata - o călătorie de neuitat pe ruta Sovata - Câmpu Cetății.

Ei, da. Asta da! Să fie tren (!!!), să fie plimbare, să fie ceva antic, de demult, să fie oameni cu energie bună în jurul nostru, să fie culoare, soare, aer curat, păduri... Să începem, așadar, o poveste. 

Dimineața a fost puțin mai agitată pentru că, printre mic dejun, curățenie, jucat puțin cu copilul, aranjat și împachetat, trebuia să pregătesc prânzul lui Dominic la pachet (în traducere: la borcan).

Cumva am reușit să ieșim pe ușă în jurul orei 11 a.m., ceea ce era perfect, fiind chiar ora de siestă a copilului.

Povestea noastră de o zi am ales să o „scriem” fiind purtați de un trenuleț pe șinele înguste ale unui traseu de câțiva km care, pe vremuri, reprezenta mult mai mult decât o plimbare de agrement.

Noi am ales un 1 Mai...mai altfel, mai de familie, în care să ne simțim bine, să ne plimbăm, să fim plimbați și să ne lăsăm imaginația să zboare, în timp ce trenulețul ne purta pe drumul lui prea-bine cunoscut...

Vă spun sincer, a fost o onoare să mă așez pe o băncuță simplă, din lemn, și, când curba era mai largă, să trag cu coada ochiului la o locomotivă cu aburi, veghe, care inspiră viață și care își face datoria de atâta amar de timp.

Călătoria noastră a durat două ore. Vagoanele erau pline cu turiști, unii veniți de departe, alții de prin zonă; am întânit cupluri drăguțe de bătrânei care îi dădeau biscuiți lui Dominic și familii tinere, cu câte 2-3-4 copii.

Aplaudam ori de câte ori se auzea fluieratul vioi al locomotivei și le făceam cu mâna tuturor oamenilor pe care îi întâlneam în drumul nostru. 

Mulți dintre ei erau cu mesele și grătarele întinse de-a lungul râului, și ne răspundeau energic la salut, râzând și chiuind. Să fie de la dozele pe care le țineau într-o mână, să fie de la bucuria de a vedea niște zâmbăreți plimbându-se de 1 mai cu mocănița cea bătrână? Nu mai conta. 

Am avut o pauză de 10 minute la intrarea în Câmpu Cetății pentru a coborî din tren și, pentru cei doritori, să cumpere diverse produse de la localnici.

Dominic adormise în brațele mele de mai bine de 30 minute, așa că am rămas în vagon. A fost atât de încântat de ceea ce vedea și de faptul că eram împreună, încât a adormit rapid de la atâta emoție.

După ce plimbarea cu Mocănița s-a încheiat, am urcat în stațiunea Sovata și, totul fiind deschis, am mâncat câte ceva la un restaurant, ne-am plimbat pe malul Lacului Ursu, apoi încă o tură prin stațiune și, într-un final, ne-am îndreptat spre mașina care avea să ne aducă acasă - și, cum nu scotea aburi, și nici nu mergea doar cu 10-15 km/oră.. vraja s-a rupt 😄. Ne-am transformat în călătorii care, așa cum au venit, se mai și întorc acasă.

- Ce zi plină, nu? A fost așa de lungă!

- Da... Și a fost foarte frumos totul!

Zisem noi, în timp ce căscam, unul mai larg decât celălalt. Dominic era deja în lumea viselor de pe la ora 20.15.

M-am așezat și eu în pat. Să fi fost trecut de miezul nopții... Da, a fost o zi frumoasă, în care, printre altele, am trimis multă iubire și energie din tot sufletul meu, să tot zboare, la 400 km distanță.