CONFIDENȚE

Dragă viitor an,

Acum porți numele de 2019, dar până nu de mult ai fost cel de acum, 2018, și acum ceva timp, te-am venerat ca pe un zeu, atunci cand ai fost 2017 și mi-ai adus în dar un înger de copil. 

Prin urmare, dragă An, indiferent de ce număr porți acum... Mi-am dat seama că mereu am cerut câte ceva de la tine. Am tot cerut, fie ele lucruri palpabile sau nepalpabile. Însă niciodată nu te-am întrebat, tu ce vrei de la mine? Oare cum ai vrea să fiu, astfel încât să simți că n-ai trecut degeaba, de atâtea ori, peste mine? Căci tu, de fapt, ești timpul. Ne referim la tine în termeni generici - timp - și îți dăm un nume abia spre finele zilei de 31 a anului în curs. Atunci te numim Anul X și capeți și tu, în sfârșit, o oarecare identitate. 

Știi, trecem atât de nepăsători prin tine, uneori nici nu te privim, nici nu ne gândim la tine, poate de aceea tu ești atât de neiertător și zbori... Efectiv zbori! Nu m-ai iertat, desigur, nici pe mine, căci nici eu nu sunt vreo excepție de la regula celor care greșesc. 

Aceeași omisiune în fiecare zi: trec prin tine fără să gândesc mai mult în profunzime, fără să îmi dau șansa să simt mai mult din ceea ce contează. Oare sunt tristă pentru că realizez că nu pot ține pasul cu tine; sau poate prea nepregătită pentru adevăr...? 

Poate că ar fi cazul să îi cer iertare și fiului meu, pentru că, de multe ori mi se pare mai important să fac un lucru banal decât să fiu cu el, jos, pe covor și să ne jucam. Îmi amintesc de asta abia când îl iau în brațe, când mă strânge și el, lipindu-se de mine și mi se confirmă că el e tot ce am eu mai de preț pe lumea asta și dincolo de ea; că nimic altceva nu contează, nici o mâncare mai specială, nici o curățenie mai în amănunt și nici un pat făcut la dungă. 

Și am avut atâta timp, la început! Îmi păreai atât de infinit! Când tu, de fapt, te comprimai, te făceai tot mai mic, cu fiece zi care trecea. 

Te-am subestimat și am greșit...

De aceea, în acest sfârșit de an nu voi mai cere nimic de la tine, ci te rog doar să fii cum ești tu, fără a te mai lăsa influențat de cerințele mele, uneori prea greșite. Eu fac parte din tine, sunt parte din timp, prin urmare, mă cunoști și știi ce-mi face bine, când eu sunt orbită de altele. 

Îmi promit mie, însă, că îmi va fi bine, pentru că voi fi mai bună cu mine însămi. N-am să mă mai critic, nu mă voi mai lăsa la o parte, aruncată prin colțuri. Mă voi situa mereu în centrul intereselor, acele interese pe care tu, noul an, le cunoști deja și, dacă îmi sunt prielnice, sunt sigură că mi le vei îndeplini, fără să îți cer. 

Să zicem că nu mai vreau să planific, să fac liste peste liste, fie ele de dorințe, de cumpărături sau de "to do". Vreau doar să trăiesc în armonie cu mine și cu cei cărora le pasă cu adevărat. 

Așadar, să fie un an cu multă împlinire, cu trăiri adevărate, cu sentimente curate și cu oameni de calitate și fericiți - cu adevărat fericiți, nu doar o fericire disimulată, zic și eu! 

În final, draga an, îți promit și ție că voi face tot ce îmi stă în putință să nu mai fiu nefericită, nici măcar pentru o clipă. Pentru că așa, vei fi și tu mulțumit că n-ai fost în zadar până acum, că n-ai trecut în van prin păru-mi despletit, prin piele, prin gânduri și prin amintiri.

... Și vei fi un An Nou Fericit, în toată vechimea ta, a eternității...