M-a cuprins așa, o senzație de déjà-vu, ca și cum cunosc acest moment, cunosc acest episod din viața mea, în care mă adâncesc și mai mult în mine - și o fac, tocmai pentru a avea puterea să mă dau pentru câteva clipe la o parte.
Astfel, eliberez scena și o privesc, înainte de a-mi îndrepta atenția spre tine. Am învățat că e ceva mai complicat să mă autoanalizez, sau să mă judec. În schimb, mi-ar fi mai simplu să îmi dau cu parerea despre alții, iar cât despre a-i judeca... Mă controlez adesea din a o face, deși e o cale atât de ușoară!
Mă retrag doar pentru a nu mai gândi. Pentru a fi eu cu mine. Pentru a contempla. Contemplarea este un fel de "gândire" a sufletului. Negândire, poate? Mintea nu e prezentă în această meditație.
În acest moment este vorba doar despre mine și tot ceea ce însemn. Să îi spunem Conștientizare.
Vizualizez acele multe variante și posibilități despre care am mai amintit, de-a lungul timpului, dintre care am ales doar câteva. O parte au fost abandonate, într-un anumit moment, într-o anumită circumstanță, pentru că am revenit asupra altora, pe care le-am păstrat și din care au izvorât altele - adiacentele.
Mereu a fost vorba despre alegeri, făcute deja, ori care se fac acum, sau acelea care vor fi făcute.
Am auzit frecvent că a fost un an greu. Că a fost un an ciudat. Că s-au întâmplat multe, dar că s-au făcut puține. Prea multă judecată!
Am tot auzit diverse, însă cred că am înțeles noi prea puțin din tot ce s-a întâmplat. Căutăm încă înțelepciunea, iar contopirea cu ea diferă de la om la om, în funcție de fiecare stadiu.
Prin urmare, indiferent de opinii, indiferent de răzvrătirea sau pasivitatea noastră, el, anul, tot ne-a adus în fața aceluiași prag, pe care, metaforic vorbind, îl vom trece în curând.
Să fie un nou an? Să fie un altul sau același? Să fie același timp sau vin alte timpuri? Îi spunem 2021 și ne agățăm de el cu speranță.
Dar oare, spre noi, când ne vom întoarce privirea, când ne vom sădi speranța?
Când ne vom agăța de noi înșine, ca și cum am fi singurele bărci de salvare din întregul ocean? Și apoi, când, oare, vom învăța să înotăm, tocmai pentru a nu mai fi dependenți de bărci și colace de salvare?
De ce să avem așteptări uriașe de la o denumire, când noi, trup și suflet, avem în mâini frâiele?
Când ne vom mișca? Când ne vom vedea?
Simple întrebări, ale căror răspunsuri presupun atât de multe săpături, înțelegere, acceptare și, nu îl ultimul rând, compasiune. Iar acestea toate, se raportează la nivelul fiecăruia dintre noi...
Mă rezum la a spune că a fost încă un an pentru care îmi mulțumesc și Îi mulțumesc.
Putea fi în diverse alte moduri, însă noi, ca o echipă ce suntem, am ales ceea ce trebuia să fie.
Să primim acest an cu gânduri senine și deschidere către tot ceea ce înseamnă evoluție.
Să facem cunoștință.
Eu sunt... Tu ești ...
În încheiere, îmi doresc să avem un an minunat, cu multe realizări, care să ne conducă pașii spre ceea ce ne dorim cu adevărat să fim! La mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu