ARIPI

Dimineață. Aerul rece îmi înțepenește genele
Și gândurile, abia trezite dintr-un somn adânc,
Amestecate cu visuri, clădite-ntr-un amurg,
Iar sufletu-mi geme a iarnă, când se-mpiedică
De troienele prea multor amintiri.
 
A fost un dor de-o zi, de ieri până azi,
De o altă dimineață frumoasă, melancolică, geroasă;
Și-mi spuneam ieri că îmi va fi dor doar până azi -
Neștiind că va fi la fel și de azi până mâine -
Un dor de lumina blândă ce încet își face loc
Pe acest pământ și printre ale mele draperii.
 
Trenul fluieră în apropiere -
Căci îl aud atât de clar, de parcă-mi spune
Că multe vieți pe care le poartă într-însul
își continuă într-un mod firesc cursul,
Deși par că stau, ori că se-învârt,
Într-o nouă zi, dar care se repetă.
 
Pricep ce spune și gândul îmi zboară departe, aievea,
Îndată călătorind și eu cu el,
Până acolo unde luna de mine se desparte
Începând de acum și până mai târziu, după asfințit
Când noaptea va face liniște-n inimile noastre.
 
Căzută departe, în gânduri profunde,
Am părăsit glasul păsărelelor pentru o vreme,
Încă de la primul magaz,
când am urmat o cale ce, surprinzător, m-aduce înapoi;
Zâmbesc. M-am pierdut, adânc, în mine,
Lăsând să curgă cuvintele care formează versuri -
O imagine sublimă.
 
Acolo, m-am ascuns de ceață
și m-au îmbrățișat norii,
M-au ridicat deasupra lor
și m-au învățat să plutesc,
Iar când am căutat un licăr,
s-a făcut lumină -
Minunată enigmă!
 
Revin la inspirația mea,
O lacrimă de gheață, ce-începe a se topi,
Și lucrez în tihnă, la fereastra argintie.
Mă afund în tăcerea clipelor de liniște și constat
Că încă e prea devreme pentru lume,
Dar niciodată târziu pentru mine.
 
Nedefinite emoții inima-mi învăluiesc,
Când aflu-ndrumarea ce a fost mereu în fața mea,
Și-atunci ochii spre fereastră mi îndrept,
Cu o nemărginită bucurie,
De parcă ochii ar zări viața, pentru întâia oară.
 
Continui să privesc un peisaj opac,
Și să ascult glasurile micilor bucurii de prin copaci;
Mă-nalț pe vârfuri și schițez pe geamul înghețat
Două aripi de înger, într-un cadran.
 
Ele prind viață prin ale mele rugăminți,
Si-nfăptuiesc acelea pe care mai apoi
le voi spune simplu, minuni;
Și cu ele încep să călătoresc
în locuri fără margini,
Când îmi dau voie să visez, să scriu, să fiu,
În vreme ce o rază de soare,
despică cerul în multe alte lumi.

Sursa foto: https://www.pinterest.com/pin/337981147016525032/

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2021