CĂCI SUNT

 

Am fost un gând,
Și te-am trezit în miez de noapte;
Am fost chemarea
Din inima ta. Șoapte.

Am fost cuvântul
Ce buzele-ți dezmierdau;
Ți-am fost briză caldă, de mare
Ce ochii-ți mângâia.

Priveai în sus, spre cer
Și ai ales o stea cu gândul la mine;
Mi-ai cuprins mâna, într-a ta
Și mi-ai spus că așa îți e bine.

Am fost lumina
Ce te-nvelea în zori de zi;
Și-am fost noaptea,
Ce-n tihnă te putea privi.

Am fost mâna, ce nu te-a atins,
Am fost suflul, ce-n brațe te-a cuprins
Atunci când ai căzut în visare
Cu mine alături,
Spre a sorții mirare.

Am fost culoarea
Din orizonturile gri
Dar și furtuna,
Din ochii tăi senini.

Am fost urletul,
Din șoaptele târzii,
Și-am fost și versuri
Și strofe și poeme-ntregi,
Prea multe de neînțeles,
Căci sunt enigma vieții tale
Pe care-ncepi să o-nțelegi...

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/fluture-floare-umbre-apus-de-soare-2559265/