CAREVASĂZICĂ

 

Carevasăzică, acesta ne-a fost drumul
Ce ne-a condus pașii aievea prin timp,
Ca mai apoi să ne izbim frontal, parcă surprinși
Și totuși, cum era de așteptat, în fiece clipă,
De cel mai puternic zid.

Am înaintat printr-un dans vulnerabil și haotic,
Prea în direcții atât de opuse încât
N-aveam cum să n-ajungem în fața lui
Nepregătiți, am spune fără să gândim,
Simțind totuși, că venim la pas de seară
Din direcții diferite, ai lumii asupriți.

Am tăcut și ne-am acomodat minunat cu tăcerea,
N-am mai privit în timpurile de demult,
Să înțelegem ce anume n-a mai fost să fie
Și unde anume ne-am pierdut.

Au trecut anii, pe-o dulce adiere de vânt
Și iată-ne privindu-ne cu frunți însângerate
În care colcăie gândurile, înlocuind sentimentele,
Nepăsătoare parcă de viața ce-au iubit.

Deci, carevasăzică, dor timpurile ce ne-au ajuns,
În care fiecare a aleargă în ce parte mai poate
Departe de sufletul din noi, de povestea încâlcită,
Diferită de vremea când lumina ne binecuvânta viața,
Atat de altfel percepută.

Orbecăind în fiecare zi după te miri ce fleacuri,
Am ajuns să ne adâncim în prea multe nimicuri
Care au ajuns să ne dirijeze viața,
Înlăturând umanitatea din noi,
Devenind părți perfecte într-un haos anost,
Lipsiți de suflete, de simțiri și de ceea ce n-a fost.

Lumea s-a întors incurabil cu susul în jos,
Și tot mai mulți se adaptează la anormalitate
Dând din coate în fiecare zi,
Lovindu-și în piept si fără regrete - chiar și aproapele,
Înlăturand iubirea din inima sa,
Căci ea, desigur, nu cântărește-n bani.

Și totuși am văzut azi doi batranei
Care încă își mai spuneau multe, pe-o bancă ponosită,
Primind astfel un răspuns venit de departe, din adâncuri
Că se poate și altfel, deci, carevasăzică...

Sursa foto: https://www.mangalianews.ro/65274/amp/