Primesc cu bucurie, cu brațele deschise
Momentul-cheie din timpul prezent,
De un ceas cu mine,
Cu ego-ul absent.
Gust ca un nou-născut din plăcerea
de a inspira aer în plămâni,
lăsându-l să îmi relaxeze mintea
și toate celulele ce mă compun.
Cum ochii cerului strălucesc,
prin razele de soare și simt
Cum suflul divin îmi primește cugetele,
purtate de adierile de vânt.
Natura în asfințit
Îmi mângaie părul, pielea,
Ascuțind în mine nevoia
de a primi, de a iubi și de a trăi.
Azi, îmi mulțumesc pentru această oră,
Dar știu că de mâine mă voi vrea mai mult –
Să pășesc cu încredere prin viață,
Făcându-mi mereu timp … să mă ascult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu