IN SOLIDUM

 

Bună seara! Tot ce nu știai
Stă în fața ta,
Cu spatele lipit de perdea,
Astfel încât cunoașterea
A ceea ce vrei să știi despre ea
Să capete un contur strălucit
În bătaia lunii.
 
Proiecția inimii tale
Calcă sfioasă, desculță prin noroi
Și aleargă, râzând, prin ploaie,
Sărind în băltoace,
Chemând păsările să-i fie alături,
În chicotitul vesel;
 
Iar monologul sub cerul nopții
Și sub stelele ce-l împodobesc,
E o scenă firească
Pentru un suflet-tornadă,
Ce doar în iubire se scaldă,
Prețuind-o doar pe ea,
Din lumea toată.
 
Acum că ai aflat
Și de închizi ochii,
Să auzi doar: Bună seara!
Două cuvinte șoptite,
De vocea pe care o duci în visele tale,
de lume pitite.
 
S-a aprins totul, în amurg,
În noi doi și al nopții legământ,
Rămânând din nou semințele
Din care iubirea își va țese un nou veșmânt –
De care răspundem amândoi,
Fiind acum pe acest pământ.

Sursa foto:  https://ro.pinterest.com/pin/250372060512652516/ 

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2-3/2024