ALIFIE

 

Razele de lumină
Îmi sunt pentru suflet alifie,
Anticipând trăirea,
Prin tăcerea și mai apoi cuvântul
Ce va fi, să fie pentru mine.
 
Doare, desigur, când percepem
În toată această nebunie,
Că e prea multă nevorbire
A oamenilor, în omenire –
Ce să fie, oare, de vină,
De această criză acută de iubire?
 
Totuși, lumina aceea dulce,
A fost mereu în mine;
Ea-mi arată calea, din a ei tăcere –
De ce n-aș zâmbi
Și de ce n-aș iubi, fără așteptări,
Când totul e armonios primit,
Așezat peste sufletul meu,
Doar pentru a-mi crea libertatea
În sublim?
 
Astfel, în a mea așteptare,
În care m-am acomodat
chiar și cu lipsa ta,
Adâncul nopții îmi surprinde
Surâsul din colții gurii, citind...

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2-3/2024

HAEVN - Other side of sea (Symphonic tales):