Se face că eu și bebe Dominic suntem bolnavi. Pare-se că suntem genul care odată cu venirea toamnei intrăm voioși în răceală și ne mai revenim din ea cândva, în primăvară. Mai avem mici perioade de respiro, dar acelea sunt un echivalent al vorbei "a se îmbăta cu apa rece". La noi în casă virușii sunt un fel de boomerang: eu îi pasez lui Domi și, pe când mă vindec, el mi da înapoi. :)
Dar nu despre asta este vorba neapărat în acest articol, ci vedeta de azi este hrișca.
Cum stăm cuminți în casa avem timp sa ne gândim la toate...
Aveam în cămară o pungă cu fulgi de hrișcă și zăcea la propriu acolo, undeva în fundul raftului pentru că nu prea ne este pe plac, fiind consumata asa cum este recomandata pe ambalaj: în lapte, în iaurturi sau cu suc de fructe. Niet. Eu zic că are un gust oribil, și, din păcate, Dominic susține același lucru pentru ca a respins-o imediat ce i-am servit-o în lapte dulce.
Și totuși, îmi era milă de punguța din cămară. Și de aici a pornit improvizația...
Am fiert fulgii de hrișcă în lapte dulce, am adăugat în conținut și fulgi de cocos și puțină scorțișoară. Am oprit focul și am lăsat 15 min să se răcească compoziția, apoi am adăugat 2 linguri generoase de miere. Parcă-parcă începea să îmi placa și am devenit încrezătoare în ceea ce aveam să fac.
Am pus totul în blender și am adăugat puțin unt și încă puțin lapte. Compoziția trebuie să fie tare, având în vedere că urmează să fie modelata sub forma de biluțe.
Aproape ca mi-am ucis cu sânge rece blenderul în încercarea de a transforma compoziția în ceva cât mai fin posibil dar nu am cedat și nu am mai adăugat alte lichide pentru a-i ușura lui munca, întrucât nu vroiam sa stric totul.
După 2 minute în care mi-am ținut sprâncenele încruntate și ma rugam în fata aparatului sa nu ma lase la greu, am fost mulțumită de pasta din bol. Era suficient de tare încât sa o pot modela. Fiecare biluta obținută am "tăvălit-o" prin fulgi de cocos și iată, am obținut un desert interesant, care a stârnit interesul celor care până acum câteva clipe ignorau hrișca.
Și, desigur, am valorificat punguta pedepsita de pe raftul din cămară.
Happy end, right? :)
P. S. Nu mă întrebați de cantități exacte, am acționat după ochi, cum se zice în popor. Dar nu e complicat deloc. Important e să nu iasă conținutul moale. Cât timp e prea tare, se poate îmbunătăți ușor cu puțin lapte sau unt sau apă sau ce doriți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu