ȚIE. MIE. POEZIE

 

Ție,
Dragă poem, dragă poezie,
 
Îți mulțumesc pentru că prin tine, eu sunt, cu o parte din mine, iar acea parte din mine este exact aceea care nu are nevoie de absolut nici o intervenție, de nici o cosmetizare.
Este latura mea autentică, aceea care există și se revarsă din mine atât de natural - nu contează că uneori este ciufulită; că își mușcă buzele involuntar în timp ce scrie; că stă așezată într-o poziție cvasi nepământeană, fiind căzută pe gânduri; sau că plânge subit, iar apoi râde în hohote.
Prin tine, poezie, îmi permit să fiu, pentru o perioadă de timp, oricât de scurtă; îmi permit să mă ascult și să mă aștern, fără cuvertură.
Prin tine îmi vorbesc clar și mă aud; mai departe, ceea ce are de spus sufletul meu se aude prin tine. După cum spuneam, prin tine, eu sunt.
Iar pentru tot, ție îți mulțumesc!
Și mine, pentru că sunt iubire așezată în versuri.  
Noi două rezonăm din alte vremuri. Tu ești eu, iar eu sunt tu, adică poezie.
Sunt vers, sunt poezie.
Îți mulțumesc!
 
Eu sunt, cu o parte din mine,
Prin tine, eu sunt;
sunt iubire așezată în versuri,
Adică poezie.
Sunt vers, sunt poezie.

Text publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2023 - de ziua poeziei.

Sursa foto: https://www.bbc.co.uk/programmes/b007cw2b