În adâncimea zilei ce a trecut,
cerul negru s-a apropiat de pământ pentru a-l copleși într-o îmbrățișare ce nu
a putut fi săvârșită în plenitudinea ei, din cauza unui moment-cheie:
despărțirea.
Lumina a avut puterea de a spune „oprește-te, rămai aici, căci e bine”.
Și așa e minunat. Să pot vedea pământul și cerul negru și să nu știu, totuși, lumina de care parte aparține. Îmi bucură ochii, îmi mângâie inima și mă simt vie, pentru că sunt unită prin fiecare celulă cu ceea ce văd.
Se numește iubire conștientă. Recunoaștere. Fără întrebări, fără cercetări. Doar să înțeleg că e cea mai naturală formă de manifestare a noastră. Dar asta durează doar câteva clipe.
Pusă față în față cu relativitatea, mă simt de parcă aș fi o pisică sfioasă ce pășește pe clapele pianului: cu cât sunetul de aude mai puternic, mai clar și mai frumos, cu atât inima îmi bubuie mai tare și am tendința să mă opresc, să mă uit în spate, deși nu vreau să mă las pradă neîncrederii.
Atunci mă agăț cumva de sunetul care m-a speriat, pentru a merge înainte
Și mergând așa, ca o pisică ușor speriată, dar pusă pe cântat, îmi dau seama că sună bine. Îmi place ceea ce aud.
E cântecul armoniei.
Lumina a avut puterea de a spune „oprește-te, rămai aici, căci e bine”.
Și așa e minunat. Să pot vedea pământul și cerul negru și să nu știu, totuși, lumina de care parte aparține. Îmi bucură ochii, îmi mângâie inima și mă simt vie, pentru că sunt unită prin fiecare celulă cu ceea ce văd.
Se numește iubire conștientă. Recunoaștere. Fără întrebări, fără cercetări. Doar să înțeleg că e cea mai naturală formă de manifestare a noastră. Dar asta durează doar câteva clipe.
Pusă față în față cu relativitatea, mă simt de parcă aș fi o pisică sfioasă ce pășește pe clapele pianului: cu cât sunetul de aude mai puternic, mai clar și mai frumos, cu atât inima îmi bubuie mai tare și am tendința să mă opresc, să mă uit în spate, deși nu vreau să mă las pradă neîncrederii.
Atunci mă agăț cumva de sunetul care m-a speriat, pentru a merge înainte
Și mergând așa, ca o pisică ușor speriată, dar pusă pe cântat, îmi dau seama că sună bine. Îmi place ceea ce aud.
E cântecul armoniei.
Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2023
Sursa foto: https://www.soundstil.ro/blog/7-motive-pentru-care-merita-sa-ii-iei-lectii-de-pian-copilului-tau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu