BUJORII DE MAI

Cântecul de sub fereastră
Pare a fi nepământean -
Nu știu azi dacă sunt trează,
Sau încă dorm în seara de ieri;
Însă vezi-tu, simt până în adâncuri
Parfumul bujorilor mei galbeni ce m-așteaptă
În același timp, în același loc, din primăvară,
Acum, alături de tine -
Într-o poveste imaginară.
 
Mesagerul cărui soare ești tu, oare,
De-i cânți inimii mele ode, cu atâta ardoare,
Fără să-ți fi văzut măcar o dată ochii -
albăstrele de gradină -
Fără să-ți fi simțit degetele alergând
pe-ale viorii coarde?
 
Din ce timpuri cânți? Te-ntreb retoric,
Căci aș prefera totuși să taci, să nu-mi răspunzi.
Acoperă-mi pleoapele cu buzele tale
Și rămâi așa, pentru o clipă,
Să împărțim același aer,
Să respirăm împreună atât de aproape
Încât să încăpem sub o singură aripă
A îngerului ce ne atinge capetele.
 
S-a lăsat tăcere peste sufletul meu, căci
Mă bucur doar de acest tablou în care
nu știu unde mă aflu, dar e minunat pictat;
Îți inspir parfumul, amestecat
Cu mireasma dulce a bujorilor de mai,
ce m-așteaptă în același timp, din primăvară,
Alături de tine, într-o poveste imaginară.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 5/2023

Sursa foto: https://www.naturplant.ro/paeonia-lactiflora-bujorul-chinezesc/