M-am hotărât să fiu poem,
Format din visuri,
dăruite prin versuri eternității -
Insesizabile, precum un roi de fluturi
Zărit printr-o fereastră prăfuită,
Se risipesc toate, în negura timpului;
Și astfel am devenit poem,
Cu versuri grele,
despre sentimente delicate
Ce-mi îmbrățișează adesea sufletul,
O parte prinse, poate,
în plasa unui miraj,
Oglindit prin viețile noastre.
Am adunat secundele,
Din câteva minute
Și a lor matematică
Mi-a întors existența cu susul în jos și
Privindu-mă prin perspectiva versurilor,
așternute pe coala de hârtie
Îmi recunosc,
În fața propriului suflet,
Că îmi ești poezie și zâmbet
În acele minute, din oră,
Și în acele ore, din zi,
Și în zilele din viață,
în care mi-am adus aminte
Să m-adun,
Pentru a te iubi.
Și-atunci iubesc și roiul de fluturi
Pe care abia îl zăresc prin fereastra opacă,
Și toate mirajele posibile
Ce se unesc, totuși, pe tărâmul existenței -
Pentru a forma toate o infinitate de visuri,
Din care și tu faci parte,
Prin versuri,
În eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu