luni, 12 iunie 2023

ÎN PLOAIE, SUB MARTE


Cu pieptul strâns între brațe
Nu am nici o așteptare;
Mă las în voia foșnetului
frunzișului viu de aproape,
Ce strălucește în întuneric,
Mângâiat de lună.
Privind în adâncul cerului constat
Că Marte se arată puternic
în această noapte,
Iar în clipa de acum -
Și sufletul meu cere un răgaz
Adăpostindu-se de vânt,
Între două respirații...

Mii de lumini
îmi dansează prin ochi
Când contemplez la ceea ce iubesc;
Cât de multe imagini și variante 
Despre noi îmi apar!
Prin iarbă, albeața de mărgăritar
Îmi cuprinde gleznele,
Spre a mă ține-n timpul
În care valurile mării aduc la maluri
Perle, drept ofrandă lumii.

Când omenirea doarme,
Sufletul meu e pretutindeni
În priceperea a ceea ce suntem,
Și ce-am putea fi,
Dacă ne-am iubi,
Așa cum ne promitem
Înainte de-a veni.

După atâtea vremuri
Aș spune că în această noapte
Sunt o simfonie
Pe care o aud doi copii desculți,
Ce aleargă prin bălțile de după ploaie.
De-ar ploua și acum,
Lacrimile nu s-ar vedea
Căci le-ar lua ploaia
Să le contopească cu lumea.

În răgazul întunericului
Marte strălucește puternic - 
Și ciudat este că
Sub o lună nouă,
Începe încet să plouă,
Iar eu sunt tot aici, 
de câteva ore
Cu pieptul strâns în propriile brațe,
Fără nici o așteptare,
Iubind doar
În ploaie, sub Marte.

2 comentarii: