PICIOARELE DIN DRESURI

Un buchet de raze calde
Ne îmbrățișează capetele,
într-a lor pogorâre spre noi;
Ploaia maschează lacrimile,
Desenând zâmbete,
prinse-n cununa iubirii
De care ne agățăm greoi.
 
O, cerule! pentru a fi auzită de tine,
Mi-am împodobit sufletul
cu cele mai pure sentimente,
Pentru a fi împrăștiate,
Sub formă de pulberi, deasupra lumii,
Apoi inspirate, prin pânza opacă,
ce ne-acoperă nările și ochii.
Ce bine ar fi, dacă ne-am zări,
în curgerea clipelor de aici,
în alte alte vremuri…
 
Îmi apar, în starea de veghe,
Imagini oarecare,
Cu atât de multe chipuri -
În trecerea lentă și obositoare
de la apăsare, spre zâmbet și împlinire;
Însă unul, dintre toate, îmi ia
Durerile și trăirile toate,
legate strâns sub funda
Unui buchet gingaș de lăcrămioare.
 
Despre ale mele stări sufletești,
Mai am să-ți scriu multe cuvinte,
Îmbrăcate, adesea, în versuri -
Precum  picioarele unei doamne fine,
Învelite în dresuri.
Cere-i inimii tale
Să te-nvețe să le asculți.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 9-10/2023