ÎN PARALEL

Când se așează tăcerea aceea ce îngheață,
Ego-ul adulmecă amintirile-n pustiu,
Precum haita de lupi, o căprioară speriată –
Iar secundele, frustrate de micimea lor,
refuză să stea la taifas cu orele,
Căci trăim suspendați în inconștient,
Levitând prin răgazul abundent.
 
Îmi mut privirea de aici,
din locul în care mi-am înfipt picioarele,
Spre filmul proiectat dinainte de a mă naște,
Căutând să-mi reamintesc și a pricepe
Legăturile mele, dinainte de această vreme.
 
Stropii de ploaie îmi trezesc adesea
Sentimentul că suntem contopiți într-un tot,
Absobiți atât de firesc în ciclul perfect -
Eu sunt în film, iar tu, în secvențele din el,
Aduși față în față, în paralel,
Într-o perpetuă transformare,
Și o lentă deplasare,
În a Creației dilatare.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 12/2023.